Odată cu noile supermarket-uri, care de fapt nu se mai numesc aşa, ci hipermarket-uri, au apărut şi pliantele adiacente, adevărate cataloage de ispite din toate domeniile. "Hiper", conform DEX-ului, înseamnă "peste, excesiv de"; "super" înseamnă "peste", "deasupra", "foarte". Ca sens consacrat, diferenţa nu pare semnificativă. Poate că "excesiv de"-ul lui hiper să fie un indiciu că acesta înseamnă mai mult decît super. Cert este că hipermarket-urile de genul Cora sau Orhideea au iniţiat cataloagele universale, în care poţi vedea nu doar haine sau cosmetice ca pînă acum, ci orice fel de obiecte, de la bidinele la computere şi trecînd prin pui şi salamuri. E drept că, înainte de apariţia hipermarket-urilor, şi supermarket-urile ne ofereau, la casă, pliante. Dar parcă acum s-a produs un adevărat boom al unor asemenea cataloage utilitare, ce a cuprins nu doar magazinele universale, ci şi pe cele mai mici, specializate doar, să zicem, pe produse alimentare. Angst-ul şi Cris-Tim-ul, de pildă, s-au lansat în asemenea cataloage de produse alimentare. Chiar dacă nu se ridică la înălţimea celor americane de produse diverse, în general cu utilitate decorativă sau de loisir (despre care scriam mai demult), pliantele pofticioase sînt cu atît mai interesant de analizat: nu oricînd ai ocazia să vezi un pui Coco Rico, "cap, picioare fără piept, refrigerat" pozînd apetisant pe un pat de salată, roşii şi ardei ornaţi în formă de floare, cîte o conopidă

într-un colţ şi cu oasele pulpelor învelite în staniol argintiu. Nu degeaba am folosit cuvîntul, aparent inadecvat, "pozează", ci mai ales deoarece produsele din carne, într-o asemenea ipostază, au un neplăcut ce indecent. Poate chiar faptul în sine că obiectele, şi cu atît mai mult cărnurile (mortăciuni, cum le-ar spune vegetarienii), încearcă să ne atragă, chiar şi gastronomic, într-un mod deplasat spus "sexy", pare suprarea