Pe coperta ultimului număr al revistei PRO TV magazin este Oana Andoni, corespondenta de la Iaşi a televiziunii din Pache Protopopescu. Titlul ne atrage atenţia asupra asemănării ei cu Michelle Pfeiffer. Aşa e. Seamănă. Mi se pare chiar mai frumoasă decît actriţa americană. Sau, mă rog, nu contează - frumuseţea nu e ceva măsurabil, topurile n-au nici un sens în acest domeniu (părerea mea!). Important este că e frumoasă. Şi nici o teorie despre mass-media nu-ţi este de folos pentru a accepta un adevăr simplu: cînd vezi un asemenea chip pe prima pagină a unei reviste, îţi face plăcere. Pun revista deoparte şi - zapp! - îmi ridic ochii pe ecranul televizorului, la Ştirile PRO TV. Regăsesc chipul frumos, în direct de la Iaşi, prezentînd - din nou - un delict de pe cuprinsul ţării: un poliţist de la Burdujeni l-a încătuşat şi l-a ameninţat cu pistolul pe un băiat de 15 ani care juca fotbal în spatele blocului. Băiatului i se ia o declaraţie (cu chipul protejat şi "cu acordul scris al părinţilor", precizează reportera - aşa, ca să audă CNA-ul), el descrie cu amănunte ce a păţit, tatăl băiatului spune şi el ceva, apoi un poliţist e făcut de ruşine pentru că nu vrea să spună nimic şi gata. "Andreea...". "Mulţumesc, Oana". Încă o ştire "de larg interes pentru cetăţeni", prezentată de cineva care seamănă cu Michelle Pfeiffer. Nu pricep. S-ar putea să fiu acuzat de comportament deloc politically correct, dar vin şi zic: ce sens are să pui un chip serafic în faţa camerei video pentru a vorbi despre brutalităţi, violenţe, accidente şi altele asemenea? Cum "vine de se leagă"? Nu-i un oximoron destul de greu de suportat? Ştiu, îmi veţi spune că frumuseţea fizică n-are importanţă în acest caz (adică să binevoiesc a face abstracţie...), e vorba despre calităţile ei de jurnalistă, de "ştiristă" - iar dacă astea sînt evenimentele, despre astea relatează. Pot fi de acord, dar 1)