1. Din martie pînă în septembrie tîrziu îi văd. Ora 13-14. Între curse. În faţă la Banca Comercială Română - Universitate. Îşi ridicau capota portbagajului. Volkswagen - Mercedes. Noi. Ultimul răcnet al modei. Piele, înăuntru. Şoferii mîncau din portbagaj. Şoferul şefului băncii trage prin dinţi brînză telemea. Taie cu briceagul brînza. Rupe din pîine. Brînza udă se lăfăie pe hîrtia în care fusese învelită şi în punga de plastic. Altă dată îşi taie conserva de carne sau de pate de ficat. 2. Patronii restaurantului Waterloo sînt dintre cei mai prezenţi în business-ul lor. Sînt trei, în fiecare zi, unul cel puţin e la restaurant de dimineaţa pînă seara. Dar chelnerii. Chelnerii restaurantului. Sînt unii tineri, dar şefii chelnerilor te privesc ciudat cînd ceri doar o bere, şi mai ciudat cînd iei o salată şi te lasă să aştepţi. Verile te pun să stai de vorbă şi cu patronii. Şi stai la masă cu ei. Şi vine chelnerul bătrîn şi aduce bere patronului. Şi patronul o bea şi chelnerul bătrîn e atent

cu patronul şi-i mai aduce una. Şi încă una. Într-un ritm ameţitor de jumătate de oră chelnerul l-a prins slab pe patron. 3. Portarul de la Lido e cel mai uriaş portar dintre portari. Îl ştiu de la Melody, barul de noapte al unui frate Păunescu. Semn rău, semn că patronul doar i-a găsit o altă slujbă, nu l-a luat cu el drept confident. E uriaş şi mi-am dorit mereu să trec prin el. Niciodată nu s-a putut. Chiar dacă... 4. Majestic este un hotel lîngă Teatrul Giuleşti, sala Odeon. E lipit de Capşa. Are camere de patru stele. Bodyguarzii ies pe la prînzul mare. În faţa hotelului. Întîi stau de vorbă între ei. Din orice discuţie, iese şi o glumă. Se îmbrîncesc. Calea Victoriei, bucata din faţa statuii e a lor. Gluma-îmbrînceala dă în ţintirea cu un bodyguard a unei tipe cu tocuri şi bust. Apoi, se merge mai departe. Unde? Să vorbim de vorbe... ce zici, dragă, mergem sus? E