- Social - nr. 220 / 8 Noiembrie, 2003 - Domnule Aurel Belea, sunteti un om tanar, am inteles ca aveti 32 de ani, sunteti casatorit si ca fetita dv. este in clasa a IV-a. Dar, mi-ati marturisit ca de ani buni va "luptati" sa aveti o afacere privata, nu de alta, dar "cel mai bine este sa lucrezi pentru tine", ca sa va citez. De unde aceasta concluzie? - Din propria mea experienta. Mi-am zis ca idei multe am, initiative de asemenea si ca este cazul sa renunt la un serviciu in care lucram pentru altii. Adica sa devin stapanul propriilor mele afaceri. Cam mult spus afaceri, cand ne gandim la cat sunt de sprijiniti tinerii ca sa reuseasca in viata. Este greu, in primul rand pentru ca la 20-25 de ani ei nu dispun de un capital. Daca vor finantari prin banci, atunci sunt atatea chichite si dobanzi care te impovareaza, incat nu poti sa indraznesti sa te apuci de niscaiva intreprindere. Marturisesc ca iti trebuie, poate, nu atat curaj, cat un dram de "nebunie", in sensul bun al cuvantului. - Ati trait calvarul unei privatizari pe propria piele? - Sigur ca da. Mai intai, cu sprijin, am deschis un magazin alimentar, pornind de la premisa ca oamenii trebuie sa manance si, deci, vor cumpara produse. N-a fost asa. N-a mers, concurenta este mare, nu vedeti ca aproape la fiecare bloc exista cate un asemenea magazin? Daca n-a mers, mi-am zis sa incep altceva. Aveam acasa un calculator 286, pe care il folosea mai mult fiica mea care avea atunci cativa anisori. Tot cautand sa-i procur jocuri si fiind nevoie sa-i schimb calculatorul, am trecut la un 486, am zis sa incerc sa fac comert cu calculatoare second-hand. Am inceput la mine acasa, cu vreo 10-15 bucati, apoi am prins curaj si, incet, incet, am inceput sa dezvolt afacerea. La ora actuala, la noi inca mai exista o piata de desfacere pentru calculatoare second-hand, dar nu cred ca va mai merge multa vreme. - De fapt, discut