Nouazeci de ani de amintiri. Taran din Traisteni, Constantin Rasnoveanu isi aminteste, . dupa aproape un secol de viata, . povesti cu miresme neatinse de timp . Prima fotografie este facuta la mijlocul anilor 30 si-l arata un pic timid, stingher, fecior de la tara, infipt in cizme militaresti, cu chip...

Nouazeci de ani de amintiri

Taran din Traisteni, Constantin Rasnoveanu isi aminteste,

dupa aproape un secol de viata,

povesti cu miresme neatinse de timp

Prima fotografie este facuta la mijlocul anilor 30 si-l arata un pic timid, stingher, fecior de la tara, infipt in cizme militaresti, cu chipiu, centura, pe-un fundal cu figuri geometrice aiuristice. In cea de-a doua fotografie, avea vreo "douazeci si vreo patru de ani" si, chiar daca mana e tot in sold sprijinita, atitudinea e cu totul alta. Acum este acasa, in port national, alb si negru, cu o palarie mare pe cap, si este stapan. Mana pe care se odihnesc acum fotografiile scorojite de timp este mare, aspra si inca simte lipsa celor doua degete pierdute cu zeci de ani in urma in Crimeea, pe un camp de lupta.

Batranul se ridica, cu incetul, de pe scaun. Are 91 de ani, este inalt, drept, in putere si are purtari blajine, de invatator de tara, desi a luptat pe trei fronturi, a fost ani buni cioban si apoi a lucrat in carausie, la padure. Acum traieste in satul sau, de unde n-a mai plecat de cand a venit din razboi, in Traisteni, intr-o casa construita pe locul casei parintesti, in care toti membrii familiei au ochii albastri, de diferite intensitati: batranul Constantin Rasnoveanu, fiica sa si motanul lor birmanez.

Satul cu zece case si popa cu cioareci sub patrafir

Vazut de sus, de pe malul Doftanei, dealul este impartit in doua de un brau imperial de brazi, ce contrasteaza puternic, prin verdele lor taios, cu nebunia de nuante a padurii lovite de