Porumbeii. Draga "Formula As", te citesc de mult, parca dintotdeauna, si totusi, nu ti-am scris niciodata... Ma gandesc ca ar fi bine sa-ti destainuiesc cate ceva pentru una din rubricile mele preferate: "Din lumea necuvantatoarelor". Iti scriu cu drag si sper sa primesti cu drag randurile mele. Cu...
Porumbeii
Draga "Formula As", te citesc de mult, parca dintotdeauna, si totusi, nu ti-am scris niciodata... Ma gandesc ca ar fi bine sa-ti destainuiesc cate ceva pentru una din rubricile mele preferate: "Din lumea necuvantatoarelor". Iti scriu cu drag si sper sa primesti cu drag randurile mele. Cu siguranta, unele din cele mai frumoase clipe din viata mi-au fost oferite de prietenii mei necuvantatori, care mi-au insotit intotdeauna existenta. Am iubit si iubesc extrem de mult animalele si am avut darul sa ma pot apropia de sufletul lor, sa putem comunica intens, inefabil. Sunt atat de multi prietenii mei cu pene sau blanita despre care as vrea sa scriu... Mi-e teama insa ca vorbele, cuvintele, oricat de alese, vor reusi sa spuna prea putin despre minunea lor de a fi, despre bucuria mea... Voi incerca, totusi, sa povestesc cu emotie despre cativa prieteni...
Orasul gigantic, cu betonul si praful lui, unde trebuia sa-mi petrec cei cinci ani de studentie, mi s-a parut inca de la inceput prea putin prietenos, mai ales mie, fata care adora iarba sub pasii desculti, soarele revarsandu-si rasariturile si apusurile peste dealuri si vai si care mai stia cum canta privighetoarea in zori... Ma grabeam zilnic si eu, ca toti cei din jur, cu grijile si treburile cotidiene, pe strazile de multe ori prea murdare, aproape nemaistiind cand incepe si se termina un anotimp. Pana cand, restabilindu-mi notiunile de dimineata, amiaza si seara, au inceput sa apara pe terasa larga a camerei mele de langa Cismigiu porumbeii... Mai intai timizi, gata sa-si ia zborul la
