Corespondenta din Spania. Adio, Valladolid!. Am scris cu multa strangere de inima acest titlu! Intr-adevar, e greu sa te desparti de un oras-bijuterie. Un oras-chintesenta a Frumosului, a Mandriei - aceea de a nu-si fi plecat niciodata "fruntea" in fata incercarilor Istoriei.. Prima atestare a acestu...
Corespondenta din Spania
Adio, Valladolid!
Am scris cu multa strangere de inima acest titlu! Intr-adevar, e greu sa te desparti de un oras-bijuterie. Un oras-chintesenta a Frumosului, a Mandriei - aceea de a nu-si fi plecat niciodata "fruntea" in fata incercarilor Istoriei.
Prima atestare a acestui superb oras apare la 7 aprilie 1084 - pe cand el se numea Ualaolit. Dar urme ale unei vietuiri umane se pierd pana... hat! in neolitic! Iar primii locuitori ai "zonei" pare sa fi fost celtii.
"Sarind" peste o mare felie de timp, sa amintim ca in secolul al Xiii-lea, regina Maria de Molina si sotul ei, Sancho al Iv-lea, dovedind o mare inspiratie artistica, dispun dezvoltarea urbanistica a orasului. Asa incat, tot in aceasta binecuvantata epoca, ia fiinta la Valladolid primul centru universitar.
Secolul al Xvi-lea se dovedeste a fi si el unul benefic pentru magnificul oras in devenire. In acea vreme apar multe dintre cladirile monumentale care justifica pe deplin orgoliul locuitorilor de ieri si de azi ai magnificului Valladolid... O cetate care, in secolul al Xvi-lea, datorita lui Cristofor Columb, devine un important centru politic. Cat despre faima culturala a orasului, sa amintim doar ca Miguel de Cervantes, genialul scriitor spaniol, si-a trait o buna parte din viata aici. Si tot aici s-a nascut Filip al Ii-lea, monarh care a stapanit "un imperiu in care soarele nu apune niciodata"...
In ciuda acestei orgolioase istorii, orasul nu te copleseste. Cladirile - vechi de secole -, cele care, prin ochii ferestrelor au urm
