Exista diverse tipuri de artisti, aici ca si aiurea. Unii si-au construit identitatea in mod consecvent, priceperea si talentul lor dind coerenta actului artistic. Altii prefera sa modeleze fragmente a caror consistenta e aleasa la intimplare. Sau poate nu…
L-am intrebat pe Artanu’.
Ati scos un nou album.
Se cheama Bucuresti. Albumul asta are ceva din candoarea pe care am intilnit-o la formatia ta, Sukar stigani ursari din satul Gratia, n.a.t – din care spun sincer ca m-am inspirat. E o fresca, o fotografie a societatii, Partizan pe baricada moralismului.
Alb-negru, color?
Sint fotografii colorate, artistice. O galerie de arta in care Partizan isi expune creatiile. Nu fotografie de reportaj, ci artistica. Bucurestiul vazut prin transparenta.
Albumul doi urmeaza albumul unu?
Cum?
Conceptual vorbind…
Vrem sa dam sansa… – tu imprimi acum?
Da, e in spatele tau…
Vrem sa dam sansa acelor subiecte care niciodata n-ar fi avut sansa si care nu sint cele la care se inghesuie turma pop-rock.
La ce se inghesuie turma pop-rock?
La nisip, la valuri, la gagici, stii tu…
Tu la ce te inghesui?
Eu nu recunosc criteriul la moda numit public mare. Il combat! Nu pe public in sine, ci criteriul numit succes la public. Arta e nedemocratica. Nici publicul, nici criticii, nici trecerea timpului nu sint importante. Artistul e suveran. Conteaza doar relatia lui cu sine si cu propriul produs. Cu cit e mai directa, mai frumoasa, mai lipsita de minciuna, cu atit e mai valoros artistul. Asta sint eu ca militant, in arta.
Ai facut armata?
Da.
Unde?
La Slatina. Mi-ar fi placut sa fiu sublocotenent, ca sint si inginer – e foarte important sa auda lumea despre mine