Dar ce este fericirea? In urma cu cateva zile, intr-o dimineata, m-am trezit cu intrebarea asta in minte si nu mai pot scapa de ea. La fel cum nu putem scapa de refrenele melodiilor proaste pe care le prindem intamplator in timp ce ne plimbam prin oras sau mergem la serviciu si ne trezim ca le fredonam toata ziua. Ne uitam rusinati in jur atunci cand realizam ca tocmai am fredonat "Of, viata mea" sau alte balade desprinse tocmai din sufletul de aur al acestui minunat popor care s-a ingramadit sa traiasca parca numai pe la periferiile oraselor. Si isi cauta fericirea, caci de aici plecasem. M-am tot straduit sa studiez definitiile de dictionar, am cautat sa aflu ce spun filozofia si Biblia despre asta. Apoi am auzit o melodie la radio. Un baiat haios canta pe o chitara ca "Fericirea e-un lucru marunt/ E o aripa care vibreaza/ Fericirea e-un lucru mic/ Un pitic ce danseaza". Un pigmeu ce danseaza. Versurile acestui baiat m-au lamurit bustean! In schimb, tot incercand sa pricep ce au vrut ele sa spuna, m-a apucat o ameteala de a trebuit sa ma asez pe un scaun pret de un minut si sa cer un pahar de apa. Minerala. Apoi, m-am inveselit brusc. Mi-am amintit cum Socrate i-a replicat unui interlocutor care se plangea ca nu mai intelege nimic din dialectica maestrului si ca l-a apucat ameteala, ca acela este inceputul intelepciunii. Prin urmare, ce este fericirea? In timp ce ma plimbam prin oras in cautarea unui intelept care sa ma lumineze, m-am intalnit cu un vechi prieten. La inceput l-am ocarat ca m-a intrerupt din calatoria initiatica. Ne-am asezat la un pahar de suc si amicul a inceput sa povesteasca despre un curs la facultatea de stiinte economice, in care un cunoscut profesor universitar le-a facut un test. I-a intrebat pe toti acei studenti de ultimul an de la ASE ce isi doresc in viata. "Inchipuie-ti, prietene, ca cei mai multi dintre noi au spus ca vor sa fie feric