Oricum, rolul hotarator in privinta dinamicii integrarii europene il vor avea, ca de obicei, factorii de ordin politic mai degraba decat analizele tehnice. Aprecierile legate de rapoartele anuale nu sunt pana la urma doar niste neutre studii academice, ci si expresia unor complicate jocuri de culise. Cu atat mai intense cu cat suntem intr-un moment in care se defineste cadrul institutional al Europei unite pentru o buna perioada de vreme. O serie de analisti occidentali vorbesc deja de ipocrizia UE care, in timp ce mustra apasat in rapoartele pe 2003, acuzand intarzierea reformelor, multe dintre cele 10 tari ce urmeaza sa adere in 2004, nu ia nici o decizie punitiva impotriva Frantei care pentru al treilea an consecutiv nu respecta limitele pentru deficitul bugetar impuse la nivelul Uniunii. Pana acum, in procesul de extindere spre Est a prevalat impulsul politic, trecandu-se peste rezervele aparatului tehnic de la Bruxelles care recomanda intarzierea integrarii pana spre intervalul 2010-2012. Lucrurile s-ar putea schimba insa daca nemultumirea populara din tarile Uniunii Europene fata de extindere va creste in viitorul imediat. Pentru ca si politicienii lor, ca si ai nostri, sunt sub vremi si sub presiunea alegerilor si prognozelor electorale.

Disputa pe tema statutului de economie de piata functionala dintre politicienii PSD si cei din opozitie a fost atat de aprinsa, incat s-ar putea crede ca simpla obtinere a etichetei corecte ar revarsa brusc adevarate valuri de prosperitate peste capul nostru. Cu ochii obsesiv fixati pe datele macroeconomice, ceea ce nu e deloc un lucru rau in sine, atat politicienii cat si expertii sau jurnalistii romani par sa ignore cu desavarsire nevoia de a identifica ce anume ar trebui totusi sa faca tara pentru a avea, macar pe termen mediu si lung, cateva domenii in care sa exceleze. Un lucru infinit mai greu de facut decat