Astfel de intalniri am facut de cateva ori in viata. Nu totdeauna in cadrul strict al activitatii mele profesionale. Ca pentru artist, si pentru psihiatru viata de toate zilele e prilejul unor remarcabile intalniri.

Fiul prietenilor mei apropiati, Adriana si Matei, Matthew Calinescu, a fost o asemenea intalnire. El suferea de o stare psihologica rara, sindromul lui Asperger, o forma de autism. Pana la varsta de trei ani parintii si educatorii nu si-au putut da seama de prezenta acestei anomalii, care nu devine observabila decat in conditiile integrarilor sociale mai complexe de dupa aceasta varsta. Desigur, eu nu l-am intalnit pe M decat de cateva ori, iar contactul nostru era limitat. Dar prin marturisirile prietenilor mei Adriana si Matei sau, odata, in Elvetia, cand a venit cu mama lui intr-o scurta vacanta europeana din America locuind la noi cateva zile, m-am apropiat de misterul existentei lui si - as indrazni s-o spun, cu toata prudenta - de misterul oricarei existente, pe care a lui o evoca. Cartea pe care Matei Calinescu a scris-o in primavara trecuta, imediat dupa disparitia brutala a lui M sub imperiul doliului si al imaginii disparutului ce se prefacea acum intr-o imagine eterna, descrie viata cu aceasta persoana exceptionala care a fost fiul lui si al Adrianei. O experienta sfasietoare dar, cu certitudine, nu negativa. Imbin relatarile parintilor cu impresiile mele si continutul cartii. "Defectul" in sensul neadaptarii la lumea exterioara, de care M suferea, era acela ca reactiile celorlalti nu puteau fi corect interpretate. Aceasta nestiinta sau incapacitate ni se prezenta ca o repunere in cauza a conditiilor ultime ce guverneaza relatiile omenesti.

Fiecare ins are ceea ce psihologia moderna desemneaza drept o "Teorie despre mintea celuilalt" (A Theory of Mind). Daca sunt in incapacitatea de-a formula o parere despre ce gandeste celala