- Social - nr. 222 / 12 Noiembrie, 2003 Femeia aceea (al carei nume, din motive lesne de inteles, nu am sa-l fac public!) are o fata de 18 ani, grav bolnava, cu o infirmitate pe viata, este singura, parasita de sot si, pe deasupra, somera. Un om, intr-adevar, amarat. O fiinta de la care semenii si-au intors fata. Parasita de toti, fara sprijin, lipsita de acea necesara mana intinsa, traieste ca vai de capul ei, de pe o zi pe alta, din amaratii aceia de banuti primiti drept ajutor, ai fetei bolnave si ai altui copil de sapte ani. In casa nu are televizor. Nu are nici macar un aparat de radio. N-a avut niciodata bani pentru un frigider sau un congelator. In casuta saraca nu arde decat un beculet, unul dintre cele mai mici. Pentru a face economii, seara aprinde lumanarea. Ca sa aiba din ce trai, mai zilele trecute si-a vandut pana si fierul de calcat. In fata saraciei lucii, gandul te intoarce dincolo de hotarul lui decembrie 1989, cand in Romania exista, intr-adevar, o reala protectie sociala, cand cetateanul truditor avea un loc de munca asigurat, un salariu lunar, o casa si conditii omenesti de trai. Pentru a recunoaste acest mare adevar nu trebuie sa fii neaparat considerat un nostalgic. Si cand te gandesti cati romani traiesc azi aruncati sub pragul de saracie! Suntem, totusi, in secolul 21 si in mileniul trei! LAZAR LADARIU - Social - nr. 222 / 12 Noiembrie, 2003 Femeia aceea (al carei nume, din motive lesne de inteles, nu am sa-l fac public!) are o fata de 18 ani, grav bolnava, cu o infirmitate pe viata, este singura, parasita de sot si, pe deasupra, somera. Un om, intr-adevar, amarat. O fiinta de la care semenii si-au intors fata. Parasita de toti, fara sprijin, lipsita de acea necesara mana intinsa, traieste ca vai de capul ei, de pe o zi pe alta, din amaratii aceia de banuti primiti drept ajutor, ai fetei bolnave si ai altui copil de sapte ani. In casa nu a