Născută în al cincilea an al cenaclului Sburătorul şi în aproape acelaşi moment cu agendele criticului din strada Cîmpineanu 40, Monica Lovinescu devine imediat un eveniment literar sau, mai bine zis, un prilej pentru literatură. În primii ani de viaţă este răsfăţată de doamnele care participă la întrunirile săptămînale ale Sburătorului, primeşte cadouri prin care cenacliştii îşi omagiază, în fond, gazda, şi îi sînt dedicate, la vîrsta la care abia învaţă să vorbească, versuri pentru mai tîrziu, “cînd va fi mare”. Sanda Movilă, viitoarea soţie a lui Aderca, vine frecvent “pentru Monica”, Ella Papadat îi aduce fetiţei o rochiţă, la nici trei ani este plimbată cu automobilul la şosea de Aida Vrioni ( ocazie pentru posesoarea automobilului “de a-şi dezlănţui parvenitismul”, după cum notează tatăl) sau este condusă la Moşi de trei guvernante improvizate: Hortensia-Papadat Bengescu, Ella Papadat şi Ticu Archip. Artista Pica Dona, născută Delavrancea, îi dăruieşte un tablou, Camil Petrescu vine în vizită pentru ea – locuieşte în aceeaşi clădire, astfel încît nu trebuie decît să coboare scările – Ramiro Ortiz se întoarce din Italia cu o icoană pentru Monica. La trei ani, fata este dusă la operă, la Zîna păpuşilor şi, se poate uşor presupune, este răsfăţata tuturor.

Deşi în însemnările din primele Agende Lovinescu îşi numără cuvintele şi-şi cenzurează sentimentele, mai ales pe cele pozitive, aproape tot ce ţine de Monica e închenarat şi dobîndeşte greutate. Luni, 19 noiembrie 1923, primul chenar: “Azi la 9 dimineaţa, după mari dureri, s-a născut Monica”. În după-amiaza aceleiaşi zile criticul primeşte, ca întotdeauna, vizite şi discută literatură, luînd hotărîri imposibil de respectat: “E ultima oară cînd îmi pierd vremea cu astfel de începători fără de talent şe vorba de tînărul Romulus Dianuţ”. Următoarea însemnare despre noul membru al familiei este fă