Astfel criteriile economice stabilite la Copenhaga in 1993, statutul de economie de piata viabila (functionala cum i se mai spune, ceea ce sugereaza o economie de piata libera, nu controlata sau puternic clientelara) sau capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale, in functie de care sunt evaluate rezultatele implementarii politicilor ce ar favoriza integrarea, apar ca elemente centrale ale confruntarii politice. Publicarea Raportului periodic pe anul 2003 asupra progreselor realizate de Romania in vederea aderarii cu aproape o jumatate de an inaintea alegerilor locale si cu un an inaintea alegerilor prezidentiale (si poate parlamentare), in plin proces de reasezare a actorilor politici, a oferit deci o buna ocazie pentru infruntarea taberelor.

Cand la 9 mai 1950 Robert Schuman lansa istorica sa declaratie, Comunitatea europeana se proiecta mai ales ca o forma de coordonare a unor piete nationale. Cand acest proces economic si-a dovedit eficienta, componenta politica, ce urmeaza sa asigure stabilitatea necesara pietei, a devenit o prioritate. Fiind deci o puternica si eficienta piata unica, Uniunea Europeana este interesata in respectarea criteriilor economice, considerate prioritare. De aceea recunoasterea explicita a statutului de economie de piata viabila pentru Romania nu are o valoare simbolica, ci exprima capacitatea economiei romanesti de a rezista concurentei si legilor pietei. Departe de a fi o simpla formula, economia de piata functionala ar trebui sa fie un mijloc in atingerea altor scopuri politice: prosperitatea si libertatea cetatenilor, securitatea nationala sau individuala. Centrata insa doar asupra acordarii statutului de economie de piata viabila, dezbaterea publica a marginalizat celelalte puncte ale raportului dat publicitatii pe 5 noiembrie.

Astfel criteriile politice au fost mai putin analizate. Criteriile stabilite la C