- Cultural - nr. 224 / 14 Noiembrie, 2003 Postul Nasterii Domnului sau al Craciunului tine 40 de zile, de la 15 noiembrie pana la 25 decembrie. Acesta inchipuie vremea Vechiului Testament, cand patriarhii si dreptii de atunci asteptau cu post si rugaciune venirea lui Mesia, adica a Mantuitorului Iisus Hristos. Postul presupune abtinerea de la mancare si bautura, nu o simpla inlocuire de alimente, cu intentia de a infrana firea, de a crea senzatia de foame. Si aceasta nu pentru ca anumite alimente ar fi necurate, deoarece nimic din creatie nu poate fi respins ca necurat (II Tim. 4,4), ci pentru ca abtinerea este un semn al libertatii si al biruintei vointei, al dorintei de a nu fi niciodata satul, ci flamand si insetat. Postul inseamna, inainte de orice, consacrarea trupului, educarea firii ca jertfa, dispozitia de a imparti cu semenul prinosul, ca sa fie astfel dreptate si egalitate pentru toti. Postul s-a practicat atat in vechiul Testament, de catre profeti, cat si in Noul Testament. Dupa Apostolul Pavel, crestinul este liber sa posteasca potrivit propriei sale constiinte si hotarari, deoarece "nu mancarea ne va aseza inaintea lui Dumnezeu" (I Cor. 8,8; cf. Tim. 1,8-9). Practica postului a variat in diferite epoci si locuri. "Invatatura celor Doisprezece Apostoli" (VIII, 2) recomanda ca zile de post miercurea si vinerea; miercurea fiind ziua in care s-a tinut Sinodul iudeilor, ca sa tradeze pe Iisus, iar vinerea, ca zi in care Domnul a suferit Rastignirea pe cruce. Din secolul al 10-lea, Biserica din Constantinopol fixeaza marile perioade de post din cursul anului bisericesc, patru posturi mari: Sfantul si Marele Post (Paresimile sau Postul Pastelui); Postul Nasterii Domnului; Postul Sfintei Marii; Postul Sfintilor Apostoli. Posturile scurte sunt: miercurea si vinerea de peste fiecare saptamana (in afara de Saptamana Luminata); ajunul Bobotezei, la 5 ianua