In sfarsit, dupa o asteptare de sapte ani, cati au trecut de la ultimul film al lui Mircea Daneliuc "Senatorul melcilor" (in Selectia oficiala la Cannes, 1996) spectatorii se intalnesc, din nou, cu o In sfarsit, dupa o asteptare de sapte ani, cati au trecut de la ultimul film al lui Mircea Daneliuc "Senatorul melcilor" (in Selectia oficiala la Cannes, 1996) spectatorii se intalnesc, din nou, cu o creatie semnata de Mircea Daneliuc. "Ambasadori, cautam patrie" (titlul cu care intra in lucru, in 1998, era "Allegro Allarmato") este una dintre acele productii "blestemate", condamnate sa aiba un destin chinuit, sa suporte toate consecintele indelungatelor cautari ale cinematografiei noastre de a-si gasi o matca normala: "Este un film jefuit, nu credeam ca se poate fura si pe seama unui obiect artistic, ca sa spun asa. Dar, uite ca se poate... Daca l-as face astazi, nu as schimba nimic, cu exceptia unor preturi aduse la zi. O statueta de abanos nu mai poate costa, acum, 80.000 lei", a declarat autorul la conferinta de presa. Intrebat care anume este semnificatia titlului ce contine un plural, "Ambasadori...", cineastul a amintit ca "o tara este reprezentata nu numai de oficiali, un tanar care a suferit in Revolutie poate fi si el un ambasador". Poveste a cosmarului si, deopotriva, a balciului postrevolutionar, filmul lui Daneliuc are ritmurile halucinante ale unei istorii haotice, care se napusteste peste oameni, tarandu-i in mocirla minciunii, a mistificarilor, a masinatiunilor derizorii dar, vai, biruitoare. Evident, nu poate fi vorba de un film "comod": "Cine vrea asa ceva, sa se uite la telenovele", i-a directionat autorul pe eventualii amatori de pelicule adormitoare. Productia, pe al carui generic se afla numele Centrului National al Cinematografiei, al Societatii Romane de Televiziune si al Ministerului Culturii, "Ambasadori, cautam patrie" il are in spatele operato