Roscata. Cand a intrat pentru prima data la noi in curte, a pasit sfioasa, tematoare. Ochii ei mari si blanzi ne priveau mirati si curiosi sa stie cine suntem si de ce se afla la noi. Ne-a placut de cum am vazut-o. Era mare, frumoasa, cu parul roscat, iar in jurul gatului parul avea o culoare aurie....
Roscata
Cand a intrat pentru prima data la noi in curte, a pasit sfioasa, tematoare. Ochii ei mari si blanzi ne priveau mirati si curiosi sa stie cine suntem si de ce se afla la noi. Ne-a placut de cum am vazut-o. Era mare, frumoasa, cu parul roscat, iar in jurul gatului parul avea o culoare aurie. Parca era din plus. Am botezat-o Roscata. Fusese cumparata din targ si a mers 7 km pe jos. Era obosita, dar nu voia nimic de mancare. A baut putina apa si tot privea curioasa in jurul ei. Nici nu voia sa stea jos, desi abia isi tragea sufletul. Ma uitam la ea si ma intrebam cum au putut fostii stapani sa o vanda. Si in acelasi timp ma bucuram ca am luat asa o vacuta frumoasa si mandra. Am inceput sa-i vorbesc bland, iar ea ma asculta si ma privea de parca intelegea tot ce-i spuneam. Dupa un timp, linistita de vorbele mele, s-a asezat jos si a inceput sa rumege, urmarindu-ne toate miscarile.
Simtea ca ne bucuram ca-i a noastra, iar noi eram si mai multumiti ca aveam o vaca de lapte asa de frumoasa. De atunci, Roscata face parte din familie. Peste cateva luni, ne-a rasplatit cu un vitelus la fel de frumos, iar noi am inteles (pentru a cata oara?) ca si animalele, ca si oamenii, au nevoie de caldura sufleteasca si dragoste, iar un pic de mangaiere si o vorba buna fac mai mult decat orice pe lume. V-am scris cele de mai sus pentru ca asa am simtit si, mai ales, pentru ca despre animale mari s-a scris mai putin in revista. Dar si ele pot fi la fel de tandre si iubitoare ca si pisicile sau cainii.
Noi suntem o familie care a locuit in Bucuresti apr
