Maria Banciului din Belis. Femeia care imparte pita cu Dumnezeu. Suntem in Apuseni, in noiembrie. Soarele este rece. Vanturi taioase alearga pe marele platou pe care este rasfirat satul Belis, copacii se zbuciuma in aerul tare precum cristalul. Norii se oglindesc trecatori in baltile albastre si ierbu...

Maria Banciului din Belis

Femeia care imparte pita cu Dumnezeu

Suntem in Apuseni, in noiembrie. Soarele este rece. Vanturi taioase alearga pe marele platou pe care este rasfirat satul Belis, copacii se zbuciuma in aerul tare precum cristalul. Norii se oglindesc trecatori in baltile albastre si ierburile sunt invinse de premonitia iernii. Dincolo de o poarta de lemn se afla o casuta galbuie, de culoarea stranie a fagurilor de miere. Trei trepte de piatra se salta dintre ierburi. Trei pisoi alb-galbeni se asorteaza cu zidurile casei, cu gardul si cu frunzele lovite de brume. Marunta, cu naframa trasa pe ochi, o femeie taie lemne in fata casei. Vanturile reci aluneca peste ea. O vedem dintr-o parte. Mainile ei sunt inclestate pe secure. Usa casei e deschisa, proptita cu un lemn. O strigam si femeia ridica privirile. Are ochii rotunzi. "Amu vin", zice si se indreapta de spate. Poarta scartaie.

Mariuca Banciului are 77 de ani si-n ograda ei maturata si randuita "la linie", ca-n Ardeal, soarele pare mai bland si frigul mai moale. Ne asezam pe o bancuta de lemn, in timp ce vantul suiera printre ulucii gardului si printre petele de soare inghetat. Batrana sta pe scara de piatra. Are fata rotunda si adunata, iar sub naframa se ghiceste un coc. "Cum o fi sa traiesti aici, la inaltimea vanturilor alergatoare? Cum or fi iernile Apusenilor, indurate de o femeie de 77 de ani? I-o fi urat singura? I-o fi greu?" Intrebarile par luate de vant si spulberate printre ramurile copacilor, printre nori. "Vai de mine", zice batrana, asezandu-si mai bi