In copilarie a plantat un hectar de padure, iar la batrinete tremura de frig
La cei 78 de ani pe care-i are, Maria Gomoi umbla cit e ziua de lunga prin padure ca sa adune surcele de foc. Din 700.000 de lei cit are pensia, femeia nu isi permite sa cumpere o masina de lemne, care costa citeva milioane. Cea mai mare durere a Mariei Gomoi si a sotului sau, Ion, este ca dincolo de casa lor se intinde padurea pe care femeia a plantat-o cu miinile ei. „Aveam opt ani cind tata ma lua cu el sa pun ghinda in gropile pe care le sapa. Eram copil si am plantat un hectar de padure. Uite, aia care se vede dincolo de gardul gradinii. Cade pe mine, dar eu inghet de frig in casa. Nu pot sa iau un lemn din padurea mea sa pun pe foc, acum la batrinete. Nu stiu cine face legile in tara asta, dar nu le face bine“, se plinge batrina. Pentru ca nu mai are actele de proprietate, femeia nu a putut sa recupereze nici o parte din padurea familiei. Cei doi batrini sint acum nevoiti sa puna pe foc vreascuri adunate de pe marginea drumului sau din padurea altora.
„Sintem mai batrini decit Directia Silvica“
Ion Gomoi, sotul Mariei, este unul dintre cei 100 de batrini din Stroiesti care au vrut sa vina in fata Prefecturii Gorj pentru a-si cere padurile inapoi. Batrinii au facut hirtie scrisa „la judet“ pentru a cere aprobare, dar, spun ei, au fost pacaliti. „Am cerut aprobarea cu o luna mai devreme, dar ne-a venit raspunsul cu o zi inainte de data cind trebuia sa mergem la oras. Ne-au pacalit pentru ca ne-au tot aminat pina in ultimul ceas si nu am putut sa ne mai organizam. Pina la urma am renuntat la miting. Acum e iarna, cum sa mai stringem oamenii sa-i tinem in frig“, a spus batrinul.
In Stroiesti sint aproximativ 100 de familii care, din cauza incurcaturilor facute intre Primaria Arcani, Primaria Balesti si Directia Silvica, nu si-au mai primit padurile most
