Sunt un maniac al florilor. Un taran remanent care, constrans sa locuiasca la bloc, se chinuieste sa nu uite gradina, prefacuta in ghivece si adusa in balcon. Dar, de curand, averea mea de clorofila da semne de maladie incurabila. Toate frunzele se usuca, plantele mor incet, florile sucomba in stadiul de boboc. Poluarea este letala. Lumea vegetala sufera mai mult ca noi, fiindca o face in tacere. Putini au ochi pentru a vedea si preveni moartea prematura si catastrofala a regnului vegetal! Dar eu, care vad acest dezastru pe balconul de la etajul trei, ce fac? Am chef a-mi teroriza vecinul care m-a facut terorist asasin si mi-a scris amenintari pe usa, intr-o iarna cu Craciunul insangerat. Si pe balconul “inamicului” florile sunt muribunde, dar pentru a-l invrajbi am inceput sa “implementez” printre bolnavele mele muscate si craite, flori artificiale. Incet-incet, o cromatica de invidiat se vede din blocul de vizavi, in balconul meu. Seara si dimineata ies la bricolaj. Ud si plivesc ghivecele, mangai si miros florile din plastic, respir satisfacut si privesc la vecinul care fierbe de invidie si care, ca un Christ infometat in desert ce a certat maslinul ca n-a dat roade, asa-si suduie si blestema vegetalele care “refuza” sa infloreasca si sa-i rasplateasca munca, asa cum se-ntampla la doi pasi, in balconul teroristului nedovedit, dar declarat. Adica eu, hortycultorul fara mila, dar cu idei. Fixe, nastrusnice si publicistice. Sunt un maniac al florilor. Un taran remanent care, constrans sa locuiasca la bloc, se chinuieste sa nu uite gradina, prefacuta in ghivece si adusa in balcon. Dar, de curand, averea mea de clorofila da semne de maladie incurabila. Toate frunzele se usuca, plantele mor incet, florile sucomba in stadiul de boboc. Poluarea este letala. Lumea vegetala sufera mai mult ca noi, fiindca o face in tacere. Putini au ochi pentru a vedea si preveni moartea pr