- Social - nr. 226 / 18 Noiembrie, 2003 "Senzational, fenomenal, exceptional, magic!" si alte superlative s-au auzit in pauza concertului simfonic din 13 noiembrie 2003 la Filarmonica targumureseana, toate referindu-se la solistul serii, pianistul Viniciu Moroianu, care a smuls publicului aplauze si ovatii indelungate dupa evolutia magnifica in Concertul nr. 3 in re minor de Serghei Rahmaninov. Rar se creeaza in sala de concert o atmosfera atat de tensionata cum s-a intamplat joi seara, cand publicul parea ca respira la unison, captivat de vraja ce venea dinspre scena. Vibratia artistica atat de vie, transmisa de interpret, nu putea sa lase loc nici unui alt gand sau imagini decat aceea a recrearii exact in acel moment a operei muzicale. Si ce imagine ne-a oferit Viniciu Moroianu…! Reflectand in urma concertului, sub puternica impresie lasata, gandurile noastre schiteaza profilul artistic al unui muzician de o profunzime si o generozitate fara egal, pentru ca interpretarea sa scoate la iveala acele insusiri fara de care lucrarea executata este doar o insiruire de note sau un foc de artificii. Nici vorba insa de "efecte" in interpretarea lui Viniciu Moroianu, cu toate ca acest concert abunda in dificultati tehnice imposibile, care par sa sfideze legile fizicii. Demersul sau pianistic este rezultatul unei gandiri muzicale ce actioneaza in stratul ei cel mai inalt, in care stapanirea mestesugului, a abilitatii instrumentale, fenomenala usurinta si rezistenta fizica inseamna doar o treapta in exprimarea unei individualitati de mare subtilitate si diversitate, ocupand un loc de frunte in constelatia artistilor romani (ne vin in minte alte doua nume de referinta: Dana Borsan si Daniel Goiti, pianisti cam din aceeasi generatie cu solistul serii, care aduc, la randul lor, glorie scolii interpretative romanesti). In acest concert monumental, potrivit solistului ca o ma