- Editorial - nr. 226 / 18 Noiembrie, 2003 Putini sunt cei care se asteptau, cu exceptia celor care traiesc acea "scanteie de-o zi", cum numea Tudor Arghezi presa, ca in Raportul de tara pentru Romania, sustinut la Bruxelles de domnul Gunter Verheugen, comisar european pentru extindere, sa se faca referiri la libertatea presei din tara noastra. Evident, doar un ins rau-intentionat ar aseza presa romaneasca in acelasi context cu relele acestor vremuri, amintite tot mai des in ultima vreme, care poarta numele coruptiei si justitiei. Cu toate acestea, cea de a patra putere in stat, "cainele de paza al democratiei", cea mai mare cucerire a perioadei postdecembriste, a atras atentia celor care au intocmit Raportul de tara pentru Romania. Neajunsurile au vizat, faptul ca drepturile jurnalistilor la libera exprimare sunt atinse, in continuare, ca exista, inca restrictii pe plan financiar, ca datoriile mari ale unor televiziuni si publicatii fata de stat au fost "iertate", cu generozitate, de actuala Putere. Asezata in sondaje, conform optiunilor cetatenilor, dupa biserica si armata (muresenii au situat-o intr-un top recent chiar pe primul loc!), presa romaneasca trece si ea pe sub furcile caudine ale originalei noastre tranzitii. Iar formele de presiune asupra ziaristilor, azi, iau chipuri diverse. Intr-adevar, cenzura, in forma ei clasica, a devenit de domeniul unui trecut nu prea indepartat. Numai ca ea a fost inlocuita, incetul cu incetul, de alte doua forme mascate ale ei, uneori mult mai periculoase si cu efecte mult mai percutante si distructive: autocenzura si cenzura economica. Autocenzura isi are radacinile otravite in presiunile Puterii, pe diverse cai, asupra ziaristului echidistant, bun profesionist, respectand intocmai codul deontologic al celui convins ca poarta condeiul in slujba adevarului si a cetateanului. Ea este o consecinta a inabusirii libertatii de