În Senováûne námìstí nr. 2, nu departe de faimosul turn cu orologiu şi de Piaţa Franz Kafka, se află sediul uneia din atracţiile mai puţin obişnuite ale Pragăi. Locul are la prima vedere aparenţa unui club de cartier, cu vrafuri de dosare depozitate peste tot şi cu inscripţii şi citate ironice, comentînd semnificaţia deloc evidentă a obiectelor de artă pop ce împodobesc pereţii şi rafturile.

Unul din aceste obiecte, aflat aproape de intrarea în holul strîmt, poate servi drept emblemă şi comentariu global: este o Olivetti uşoară, cu claviatura intactă, dar cu suportul şi ruloul pentru banda de scris „extirpate”. Poartă eticheta „Maşină de scris pentru disidenţi”. Pe un perete, în mărime naturală şi înrămată, o lopată vopsită în roşu aprins. Obiectul are legenda „Sabia lui Damocles în cea de-a doua jumătate a secolului XX, într-o ţară a socialismului real”. Semnificaţia textului nu are nevoie de explicaţii. Şi foarte repede, nici sediul care adăposteşte acestă expoziţie deschisă cândva clandestin, într-o moară părăsită, de artişti ca Michal Blaûek sau Milan Beránek. Instituţia este în realitate o istorie vie, plină de umor şi totuşi extrem de riguroasă, o uimitoare cronică a celor aproape cincizeci de ani de comunism cehoslovac. Mai exact, a rezistenţei spirituale la comunism, neasemănătoare cu nici o alta, a acestei ţări.

Graţie lui Jiøi Naëinec (cunoscut traducător din literatura română în Cehia, pasionat de Mircea Eliade şi I.D. Sîrbu, autor, împreună cu Libuëe Valentová, a unicului dicţionar de literatură română ce există în limba cehă), pot să descopăr cîteva din tainele fabuloasei Biblioteci de Samizdat de la Praga.

Cititorul ar trebui să aibă privilegiul să privească mulţimea de afişe cu conţinut comico-satiric la adresa realizărilor socialismului real, trimise cu balonul dirijabil peste graniţă de angajaţii „Europei l