Tot povestind cum s-a opus el regimului Ceauşescu, CV Tudor a început să creadă şi el aceste ficţiuni. Şi cum o vreme s-a bucurat de protecţia SRI-ului unde are şi în prezent amici devotaţi, a ajuns probabil să-şi închipuie că prin arhive nu e nimic compromiţător în ceea ce îl priveşte. Curiozitatea, ceasul rău îl împing să ceară la CNSAS dosarele în care e vorba despre el. Nu înaintează personal cererea, ca să nu fie nici măcar bănuit că a coborît la nivelul unor Pleşu sau Dinescu, el – şef de partid şi ditamai senator. Fiind vorba de cererea lui Vadim Tudor însuşi, SRI-ul scotoceşte arhiva şi încredinţează celor de la CNSAS 19 volume. Nu ştiu cît de groase, că nu le-am văzut. Pe drumul dinspre arhiva SRI şi biroul lui CVT probabil că dosarele au făcut o haltă pe masa cuiva priceput la citirea unor asemenea documente. Şi iese la iveală documentul publicat în Ziua şi reluat în Evenimentul Zilei, facsimilul raportului unuia dintre şefii Securităţii din anii ’80. Raportul spune, printre altele, că CVT s-a dus la Securitate împreunnă cu pictorul Mihai Bandac să reclame devieri spre extrema dreapta ale unor pictori membri ai Uniunii Artiştilor Plastici, pîrîndu-l pe Andrei Pleşu drept cap al răutăţilor. Cel care a dat informaţiile pare să fi fost CVT, rolul lui Bandac fiind mai degrabă acela de a da din cap a încuviinţare. Apoi acuzaţii împotriva uniunilor de creaţie care ar trebui desfiinţate, împotriva celor care se abat de la politica partidului şi împotriva cărora, spre durerea poetului de la Agerpres, nu se lua nici o măsură. Ca să nu pice prost, autorul raportului scrie, în finalul raportului că Securitatea e la curent cu cele semnalate de CVT şi Bandac.

Cînd a apărut fotocopia raportului în Ziua, Vadim Tudor a emis un comunicat de presă, cătrănit, anunţînd că-l va da în judecată pentru fals pe Sorin Roşca Stănescu. A doua zi însă Colegiul CNSAS