dunarea, parlamentul ţiganilor este alcătuit din persoane conturate cu fierul înroşit, precum, – citez pe sărite: Goleman, Cucavel, Burda, Parpanghel, Boroş, Guladel, Neagul, ş.a. acesta din urmă un fel de prim ministru care avea fire de a grăi batjocuri câteodată...

Singurul care se arată sceptic în ce priveşte un stat ţigan înjghebat la porunca lui Vodă se arată a fi faimosul producător de ciure Cucavel, care obiectează:

Intracea se rădică cu ciudă

Cucavel, făcătoriul de ciure

Strigând „Voi faceţi din iarbă crudă

Grâu, din toporişte, săcure!...

Ho-ho! nu vă repeziţi aşa tare.

Că nu sunt toate, păcum vă

pare...

Utopia tipic ţigănească, măreaţă, goală pe dinăuntru, de care ne molipsirăm şi noi...

Urmează la cuvânt Boroş cel mândru cu mâhnire, apoi Goleman care contestă logoreea parlamentară, zicând dispreţuitor:

...când se înceapă

a grăire... toate ahèste

nu plătesc o ceapă!

(degerată, bine înţeles).

Satana, preschimbat în corb, dă roată pe sus adunării, spârcâindu-se, cufurindu-se în barba semeţului Goleman... – discuţia continuând şi azi...

*

Un poet modern, cum spuneam data trecută, s-ar cuveni să aducă spre vorbirea noastră de acum epopeea marelui autor al Şcolii ardelene, nu literal, ci în spirit.

Deocamdată, uitându-mă bine în jur, în stare nu-l văd decât pe Cărtărescu. O replică, la zi, i s-ar da poate şi Ficţiunii, lui Leonachi Dianeu, care iscăleşte Prologul. Neavând noi autori, precum Homer, – după cum spune acesta – care să cânte faptele de vitejie ale neamului nostru... toate acele persoane din căruntele veacuri... neajungerea limbii neîngăduindu-i nici unui autor să facă fa