- Social - nr. 228 / 20 Noiembrie, 2003 Constanta orientarii in doctrina hungarismului a fost sesizata de istoricii romani din perioada interbelica si cea de dupa intrarea fortata a Romaniei in imperiul globalizant comunist. Recent, specialisti avizati au scris cu profunzime despre acest fenomen. Este suficient sa-i citam pe Raoul Sorban si Ion Suta cu "Himera hungarismului iredentist", aparuta in 1995, la Editura Academiei de Inalte Studii Militare, sinteza pe care am prezentat-o publicului cititor. Noi am trait direct urmarile ofensivei agresive ale acestei teorii, incepand cu decembrie '90, cand s-a produs fenomenul alungarii zecilor de mii de romani din multe localitati ale judetelor Covasna, Harghita si Mures, reeditandu-se, dupa un scenariu iredentist, suferinta parintilor si inaintasilor nostri ardeleni, culminand cu perioada stapanirii horthyste. Proiectul udemerist de destabilizare a tarii din 1989-1990, de a transforma Transilvania intr-un spatiu tragic de actiuni militare cu concursul civililor maghiari si secui, guvernantii de la Budapesta au elaborat o noua orientare tactico-strategica. In aceasta noua etapa, directia de actiune a hungarismului nu s-a modificat - refacerea Imperiului, adica a Ungariei Mari. Comunitatea de limba maghiara mondiala a trecut la noi atacuri, pentru a castiga cat mai grabnic interesul cercurilor politice internationale in "repararea greselii istorice a Trianon-ului". Batalia propagandistica promaghiara se intemeiaza, ca de obicei, pe falsificarea realitatii istorice. Pe plan intern romanesc, s-a intensificat propaganda iredentista prin biserica si scoala, prin familie, avand si o "subtila" sustinere parlamentara. Nimeni nu mai crede in diverse aripi udemeriste, radicali sau moderati. Toti, fara exceptie, vor sa-si transforme in realitatea prezentului "visul milenar imperial". Pana aici nimic nou. Doctrina iredentist