- Social - nr. 228 / 20 Noiembrie, 2003 Disperati ca nu sunt sprijiniti de autoritati in clarificarea unor aspecte legate de punerea in posesie asupra terenurilor agricole, numerosi cetateni din judetul Mures vin la redactia ziarului "Cuvantul liber", cu nadejdea ca cel putin pasul lor va fi ascultat si facut public. Din pacate, noi nu ne putem implica in rezolvarea acestor nedreptati, exista o armata de functionari publici la Prefectura si la Consiliul judetean, de trei ori mai multi decat pe vremea socialismului, care au obligatia de serviciu sa rezolve reclamatiile cetatenilor. Ziarul poate doar semnala si critica nepasarea acestora. Zilele trecute ne-a vizitat Ionel Demian, din Ludus, strada Traian nr. 11, un om a carui soarta a fost nedreapta, iar acum, in "democratie", bate la portile stapanirii sa-si caute dreptatea, fara sa fie ascultat si inteles. Povestea acestui om ne-a intristat si revoltat, asa ca o facem publica spre stiinta mai-marilor de la Prefectura. "Am avut nefericirea sa ma nasc intr-o familie de chiaburi si in copilarie am prins vremuri de teroare, cand ni se lua tot graul din arie, pentru cote, noi ramaneam numai cu gozuri, iar pentru semanat trebuia sa cumparam grau de samanta. La un moment dat, stapanirea de atunci ne-a obligat sa scoatem ciurda satului Botez, comuna Atintis, satul de bastina. Cu toate aceste greutati, parintii ma trimiteau la scoala sa invat carte. Imi aduc aminte ca, intr-o toamna, m-a ridicat militianul din sat pentru ancheta, deoarece m-am dus la unul, Ioan Damian, un om sarac din sat, din Huda, caruia comunistii i-au dat boii nostri, sa aiba si el gazdacie, iar eu i-am adus acasa si riscam sa fiu condamnat pentru furt. Am plecat din sat cu sufletul innegrit de suparare si m-am angajat pe santier, la Brasov, muncitor necalificat. Acolo am absolvit o scoala profesionala la seral, cu profil electromecanic, apoi liceul