In urma cu patru ani, la Denta a avut loc o tragedie care a cutremurat intreaga comunitate. O femeie si-a aruncat rand pe rand, in fantana casei, trei din cei sapte copii pe care ii avea. In 9 iulie 1999, Nicolae Vuia a descoperit lipsa sotiei lui, Rodica, si a trei dintre copii. Initial a crezut ca femeia i-a luat pe cei mici si a plecat in Moldova, la parinti. Descoperirea macabra avea sa o faca in 14 iulie: copiii fuseserat inecati in fantana. Vinovata de tragedie s-a dovedit a fi mama micutilor, disparuta intre timp de acasa. Dupa doua saptamani de cautari, femeia a fost gasita ascunsa in padurea de la marginea satului. Nu a putut sa spuna ce anume a determinat-o sa recurga la acest gest criminal. Nu si-a revenit din amnezie nici in timpul procesului, singura ei motivatie fiind aceea ca "eram batuta de sot. Ma lovea in cap. Nu mai stiu nici eu. Poate de necaz". Dupa cateva luni, pedeapsa primita de la Tribunalul Timis a fost pe masura faptelor: inchisoare pe viata. Sentinta mentinuta si de Curtea Suprema de Justitie, in mai 2002. Drama care a zguduit linistea familiei Vuia a fost incet, incet, uitata de sateni. Singurii care nu au uitat sunt Nicolae Vuia si cei patru copii ramasi in viata : Manuel, de 15 ani, Samuel, de 14 ani, Daniel, de 13 ani, si Tabita, in varsta de 11 ani. La patru ani de la cumplitul eveniment am stat de vorba cu trei dintre copiii familiei Vuia si cu bunica lor din partea tatalui. Pe Manuel, cel mai mare dintre copii, l-am gasit la scoala. Desi intampina pe toata lumea cu un zambet, ochii ii sunt foarte tristi. Maturizat prea devreme, si-a luat foarte in serios rolul de frate mai mare. In felul acesta a inteles el ca poate sa-si ajute fratii sa treaca peste momentele grele pe care le-au trait. "Ma inteleg bine cu fratii mei, dar in acelasi timp stiu ca daca gresesc, eu sunt primul care ii cert. Tata lucreaza toata ziua si nu are prea mult