Caderea regimului comunist, la sfarsitul lui decembrie 1989, a insemnat pentru toti scriitorii plecati posibilitatea revenirii in circuitul public literar si cultural din Romania. Cum in cazul celor plecati in anii '80 perioada de absenta fusese relativ scurta, intoarcerea lor parea cea mai putin anevoioasa, dar in realitate s-a dovedit cea mai dificila. Schimbarea de context politic si social, si nu de "canon estetic", asa cum s-a pretins, a impus noi criterii de selectie si a creat modalitati de acces la notorietate, a caror principala caracteristica a fost deprecierea valorii literare. Cu toate ca nu traiesc in Romania, scriitorii plecati au fost si ei atinsi de unda de soc a acestui cutremur cultural, in ultima vreme devenit totusi preocupant (am semnalat, in cronica despre volumul de publicistica al lui Mircea Cartarescu, dramatica lui interogatie, "Ce e cu aceste generatii de dupa '89, din ce in ce mai troglodite, mai incapabile sa-si vorbeasca propria limba si sa-si inteleaga propria cultura?" ; de curand, intr-un editorial din 22, Andrei Cornea scria ca "in Universitate, cartea s-a facut rara" si se intreba, si el, "ce ne va mai ramane noua, care inca poate nu ne-am consolat cu incultura, ignoranta si tolerarea lor nepasatoare?"). Este, probabil, una dintre explicatiile metamorfozelor unor autori care, tinand seama de noul cadru, s-au fixat, la intoarcere, fie si numai dupa 3-4 ani de la plecare, in roluri martiale, de Statui ale Comandorului sau de conti de Monte-Cristo (inclusiv in ipostaza dürrenmattiana, Claire Zahanesian fiind o reinviere in registru totalitar a romanticului Edmond Dantes). Viitorul literar este insa al celorlalti. Al celor care au ramas in literatura.
Rezistenta prin amor
"Imi tulburi foarte rau simturile, draga mea. Te rog sa te potolesti!" - o mustra in soapta, intr-un opulent, savuros roman de Virgil Duda*, un sef d
