Biserica de sub ape. In Belis, un sat motesc din judetul Cluj, intreaga memorie a locului si povestile lui extraordinare sunt pastrate intre zidurile unei biserici aflata pe fundul unui baraj. Uneori, atunci cand lacul scade, biserica iese din ape, impreuna cu ingerii pictati pe pereti. Inainte sa-si...

Biserica de sub ape

In Belis, un sat motesc din judetul Cluj, intreaga memorie a locului si povestile lui extraordinare sunt pastrate intre zidurile unei biserici aflata pe fundul unui baraj. Uneori, atunci cand lacul scade, biserica iese din ape, impreuna cu ingerii pictati pe pereti

Inainte sa-si afle mormantul pe fundul unui lac de acumulare, Belisul era cuibarit pe Somesul Cald. Un sat pe o vale, cu biserica la mijloc, catarata sus, pe o magura. O puteai vedea oriunde ai fi stat. Casele din lemn ale motilor erau stranse in jurul ei, legate de ea prin fire nevazute. Bateau vanturi mari si casele nu se lasau duse de langa biserica. Cadeau ploi grozave si biserica cea de piatra se zarea ca un varf puternic in mijlocul panzelor de apa, si atunci casele de lemn prindeau curaj si ramaneau tintuite de pamant in ciuda potopului. Apoi veneau ninsori grele, care acopereau totul, si numai turla bisericii ramanea afara dintre zapezi, pe cand casele erau numai niste mogaldete marunte, sufocate de albeata omatului. Motii ieseau dinlauntru si primele carari pe care le faceau in zapada erau acelea catre biserica. Si cararile acestea in zapada se vedeau de sus intocmai ca niste fire intortocheate, unind fiecare casuta cu turnul de piatra al bisericii lor. Motilor li se parea ca biserica e acolo dintotdeauna si, cata vreme o vedeau acolo, pe magura, stiau ca nimic nu li se poate intampla. Casa de piatra a Domnului parea sa fie facuta pentru vesnicie, indestructibila si eterna.

Intr-o toamna tarzie, pe cand mireasma ca o lama de sabie a iernii suiera