Elena si Andreea, de la Scoala 96 din Bucuresti - intre saracie si invatatura Cine le-a vazut odata pe surorile Elena si Andreea nu le mai poate uita, desi ele nu se deosebesc cu nimic de ceilalti copii de la Scoala Generala nr. 96 din Bucuresti. In fiecare zi, ele pot fi intalnite la Centrul de zi din cadrul scolii, unde isi pregatesc temele, mananca si ii mai ajuta si pe ceilalti copii la lectii. Vesele si vorbarete, harnice si indemanatice, fetele nu par sa aiba vreo grija. In schimb, viata nu a fost atat de darnica cu ele. Acasa n-au de nici unele: nici televizor, nici aparat de radio si nici masina de spalat, fiindca nu au din ce sa plateasca curentul electric. Doar un pat, un sifonier, o noptiera si un frigider constituie "bogata" avutie a celor cinci suflete, care stau inghesuite intr-o garsoniera confort III. Mama, fosta campioana la TIR, isi creste singura cei patru copii. Se straduieste sa-i tina cat mai curati, in putinul timp pe care-l are la dispozitie, si toata casa straluceste de curatenie. Baiatul cel mare, care nu are decat 5 anisori, face pe doica la cel mai mic, de numai doi ani. Mama n-a putut sa-l dea la cresa. Pentru a se putea intretine, mama copiilor face menaj la diferite familii. Fetele nu mai prididesc sa o ajute la treburi, dar sunt si ocupate cu scoala. Care mai de care se intrec la invatatura si pana acum au obtinut note foarte bune. Elena este in clasa a III-a si vrea sa se faca "doctorita", ca sa-i poata ajuta pe ceilalti oameni. A luat un "foarte bine" la compunere si ochii ii stralucesc de bucurie. Are parul lung si ingrijit si este foarte cocheta, la fel ca si sora ei. Amandoua s-au "lipit" de sufletul d-nei Ana Labes, invatatoarea care raspunde de Centrul de zi. "Sunt copii deosebiti si incercam sa-i ajutam cat se poate. La scoala au liniste si daca solicita un ajutor din partea vreunui profesor noi sunteam aici, pentru ei. De cu