Cititorii Intreaba.... "Nu am vazut lumina soarelui de un an". Ma numesc Ioana si locuiesc in Statele Unite (m-am mutat aici cand aveam 17 ani). Acum sapte ani am avut un episod ciudat la serviciu. Am simtit dintr-o data ca mi se face rau. Imi batea inima foarte tare si simteam ca nimic nu e real. M...

Cititorii Intreaba...

"Nu am vazut lumina soarelui de un an"

Ma numesc Ioana si locuiesc in Statele Unite (m-am mutat aici cand aveam 17 ani). Acum sapte ani am avut un episod ciudat la serviciu. Am simtit dintr-o data ca mi se face rau. Imi batea inima foarte tare si simteam ca nimic nu e real. M-am asezat pe un scaun si am baut un pic de apa. Dupa vreo cateva zile am aflat ca sunt insarcinata si am dat vina pe asta. In timpul sarcinii m-am simtit bine. Din cand in cand mai faceam cate "o criza de nervi". L-am nascut pe fiul meu pe 15 martie. Pe 2 iunie eram la volan cand am facut alta criza. De data asta eram convinsa ca mor. Simteam ca ceva teribil mi se intampla si ca trebuie sa ajung imediat la un spital. Medicii mi-au spus ca am "panic dissorder" si trebuie sa merg la un psihiatru. Acesta mi-a dat un antidepresiv si niste calmante. Le-am luat si in cateva saptamani imi era si mai rau. De data asta crizele se succedau la 10 minute si nu aveam putere nici macar sa mananc. Eram ingrozita si convinsa ca voi muri. Dupa trei zile am fost internata cu diagnosticul: panic dissorder, anxiety dissorder and agoraphobia. Am stat in spital doua saptamani cu medicamente si terapie. Am continuat tratamentul mai mult de patru ani. Pe 6 ianuarie 2001, am aflat ca sunt din nou insarcinata si, desi toti doctorii mi-au zis sa continuu tratamentul, eu m-am decis sa renunt la el. Sarcina a mers bine si nu am avut nici o criza. Prin iulie 2002, deci un an si jumatate mai tarziu, m-am hotarat sa incep sa iau anticonceptionale (ceea ce nu facusem). Dupa