A parut un pic ciudat sa asculti colinde cand afara e soare, iar copacii nu si-au scuturat, inca, toate frunzele. Unii au fost chiar nemultumiti ca rapsodul a "mutat" iarna in noiembrie. (Pentru A parut un pic ciudat sa asculti colinde cand afara e soare, iar copacii nu si-au scuturat, inca, toate frunzele. Unii au fost chiar nemultumiti ca rapsodul a "mutat" iarna in noiembrie. (Pentru conservatori, va exista si un al doilea spectacol, chiar in ziua solstitiului, pe 21 decembrie). Totusi, dupa cele dintai acorduri ale acestui anotimp simfonic creat de Tudor Gheorghe, toti cei prezenti pe 21 noiembrie la Sala Palatului s-au trezit transportati intr-un univers paralel. Chiciura si promoroaca din versuri s-au topit sub caldura glasului sau; viscolul care-i bantuia poemele n-a avut puterea sa invinga delicatetea de fulg de nea a interpretarii. Structurat ca o simfonie, cu parti distincte, legate prin numitorul comun al lirismului, concertul i-a (re)pus pe spectatori fata in fata cu marii fauritori de poezie romaneasca. Iarna le-a fost muza credincioasa, iar Tudor Gheorghe, mesagerul perfect. Strofele cu clinchet de clopotei, rimele stralucitoare ca zapada abia asternuta, sentimentele cu miros de gutuie pastrata in pervaz au facut cateva mii de spectatori sa traiasca deja sarbatorile, cu toate ale lor. Tudor Gheorghe a fost "Mosul" inconjurat de spiridusi manuitori de instrumente sau care l-au acompaniat cu vocile. Bucuria adusa de muzician a fost primita ca un dar mult asteptat. Iar cantecele alese cu grija si duiosie s-au preschimbat in globuri si lumanari, impodobind un concert ca un brad de Craciun.