Emil BRUMARU
Opera poetica
2 vol., Editura Cartier, Colectia „Poesis“,
Chisinau, 2003, 216 + 260 p., f.p.
Universul si opera
Nu sint multe volumele semnate de-a lungul a trei decenii si aproape jumatate de catre Emil Brumaru: Versuri (1970; poetul isi dorise titlul Fluturele din pandispan, dar editura i l-a respins si l-a inlocuit cu genericul cel mai neutru), Detectivul Arthur (1970), Julien Ospitalierul (1974), Cintece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Ruina unui samovar (1983) si Dintr-o scorbura de morcov (1998). In sumarul unora dintre ele apar si poeme reluate din precedentele. Un grupaj de texte noi au fost adaugate antologiei Dulapul indragostit (1980), iar alte citeva zeci publicate in reviste au ramas pina nu demult nestrinse in volume.
Destul de putin, cintarind cantitatea; prea indeajuns – insa – pentru a contura un univers si o opera: primul – de o seducatoare originalitate; a doua – una dintre cele mai importante din istoria poeziei romanesti.
„Clasic“, dar „adolescentin“
La editia 2003 a Tirgului Gaudeamus, Editura Cartier din Chisinau va lansa o editie completa a poemelor lui Emil Brumaru, sub titlul Opera poetica. In urma cu citeva luni, o alta culegere aparuse la Brasov, la Aula: Poeme alese. 1959-1998. Semn ca, aflat astazi in pragul virstei de 65 de ani, autorul e perceput ca un „clasic in viata“, ajuns la virsta editiilor bilantiere si – din unghi exegetic privind lucrurile – la ora interpretarilor panoramice, a exegezelor aplicate ansamblului operei.
Mai direct spus, in cazul lui Brumaru, ca si in cele ale unor Mircea Ivanescu, Petre Stoica, Nora Iuga, Serban Foarta, Mircea Horia Simionescu sau Tudor Topa, e vorba despre „clasicii“ autohtoni ai postmodernitatii, „precursorii“ ei imediati, cei care, alaturi de colegii lor (intre timp
