Adevar incontestabil: fiindca s-a tiparit o mare cantitate de memorialistica, fie recuperata, fie de fabricatie recenta; fiindca interesul mediatic a fost atras si dirijat spre ea; fiindca moda a stimulat si cererea, si oferta, dupa imbatabilul principiu al crearii si stimularii nevoii pentru a-i raspunde cu srviabila promptitudine si firesc profit.
Adevar fals: fiindca nu memorialistica a interesat in mod real, ci un anume tip de memorialistica; fiindca nu literatura a fost abandonata, ci literatura autohtona, cea straina fiind masiv publicata si "mergand" foarte bine; fiindca literatura originala totusi s-a scris si publicat in acesti ani, dar a fost si este depreciata si marginalizata. Si nu e improbabil ca starea de insurgenta si revoltele prea facil calificate drept numai nihiliste ale autorilor tineri sa-si aiba una din explicatii in aceasta pauperizare ce nu este doar literara sau culturala. In felul lor, ei tin partea literaturii, uneori poate intr-un chip mai mult instinctiv, dar cu atat mai autentic.
Iar aici se impune un anumit paralelism: tipul de memorialistica agreat, sustinut, promovat, supralicitat seamana uneori izbitor cu ceea ce devenise "romanul politic" prin anii '80. Se poate chiar constata ca in esenta criteriile de evaluare au ramas aceleasi: asa cum numitul "roman politic" era prizat in functie de dezvaluirile continute, memorialistica de succes de dupa 1990 a fost masurata dupa amploarea revelatiilor. Jurnalele, memoriile, amintirile au fost citite (uneori si scrise) din aceasta perspectiva si sub aceasta influenta. Dimensiunea literara (unde si cand era cazul), cea psihologica si chiar valoarea de document istoric ori social au fost deseori sacrificate in favoarea unei viziuni senzationaliste, a scandalului, de nu si a scandalosului. Ceea ce face insa, pana la urma, daca nu si in primul rand, valoarea unei scrieri memoriali
