Stimate domnule Lucian Raicu,
De remarcat că Ilarion Ciobanu, actorul, vine la masă, se aşază şi, pentru a mînca, îşi pune o pereche de ochelari de vedere! Ca şi cum ar citi! Iată, mi-am zis, ce-nseamnă să fii intelectual. Ba nu, gurmand!!
*
Descopăr extraordinara dilatare a sufletului pe care mi-o produce o ţuică mică urmată imediat de altă ţuică mare băută (ultima) împreună cu o cafea mare (o gură ţuică, o gură cafea!). De reţinut. De repetat.
*
În cele şapte zile cît am stat aici, cele mai lungi discuţii le-am purtat cu barmanul Vasile! Într-o zi, dînsul, delicat, m-a întrebat chiar de ce-s trist!?
*
Şi duminică, fratele Ioan a lipsit de la masă! Probabil „a slujit” pe undeva sau, măcar, a cădelniţat din oficiu! Am impresia că de cîte ori „apare” în lume, se dă pe la subsuori cu spray de tămîie. Şi n-aş fi surprins să-l văd cu un termos de aghiazmă!
*
Găsesc pietre plate, găurite, în care-mi pot înfige creioanele ascuţite! Fac un fel de arici cu ţepi groşi, galbeni, de „Koh-I-Noor”!! Cînd sfîrşesc de jumulit ariciul, s-a terminat şi scrisoarea.
*
Există pe aici şi personajul Simion Pop.
Şi-ncă cineva a cărui figură mi-e foarte cunoscută, dar nu-i ştiu numele. Bea (cu H. Lovinescu) mereu la bar, are un copilaş drăguţ, cu ochelari. Să nu uit căţelul minuscul al lui Sîntimbreanu! În plus, o şleahtă întreagă de tineri şi tinerele care nu au nici în clin, nici în mînecă, bănuiesc, cu scriitorii. Rude? Poate. De invidiat o tipă cu craci infiniţi şi gura enormă, dinţoasă, limboasă, fumegîndă-n ţigări subţiri, negre! Seismul dulce-al bucelor ei!!
*
Scriu toate astea la cîţiva zeci de metri de plaja zgomotoasă, cu perdelele trase, cu lumina aprinsă, încurcînd p
