Ce vremuri erau când mioriţele lăi-bucălăi se adăpau din izvoare cristalin-murmurânde în timp ce rumenii ciobănaşi cântau din fluiere de os!; când Vitoria Lipan, în calitate de Penelopă autohtonă, cumula funcţiile de ministru al justiţiei şi de criminalist – cu succese mult mai notabile decât... Pardon? Mă scuzaţi: mi s-a părut că aud mârâitul din „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă şi-un câne!” (de preferinţă o corcitură Pitbull-Rotweiler)...; când Ana lui Manole, cu stimă şi respect faţă de profesia şi funcţia constructorului şef al Mănăstirii Argeşului, murea bocind: „Manole, Manole/ Meştere Manole,/ Zidul rău mă strânge,/ Ţâţişoara-mi frânge...” I-auzi! Ce demnitate de folclor! Nici urmă de revoltă, sau de vreun reproş cât de mic, pe când în zilele noastreeee... Ana s-ar numi Andreea, numele tatălui din fruntea lui Manole ar fi pocnit fără prejudecăţi cu o cărămidă, Doamnă-sa fiind în legitimă apărare, în timp ce canalele de televiziune ar revărsa spre locuitorii patriei kilometri de peliculă cu ştirea de senzaţie. Ş. a. m .d.

Sigur că în prezent sunt alte vremuri, adică: unele mioriţe au devenit oi, majoritatea cu pretenţii de clonare sub blazon Dolly, iar altele, cărora „iarba nu le mai place/ Gura nu le mai tace..., au fost angajate, (para)normal (nu?), moderatoare tv; aceasta nu înseamnă că tot ce a fost mioriţă, acum s-a metamorfozat în oaie, nuuu! Din ciopor fac parte şi berbeci, spre stupefacţia şi chiar revolta spiritului lui Darwin autoexilat în Galapagos pentru a duce viaţă ascetică, după ce a văzut emisiunea de răgete Ciao, Darwin!, de la Antena 1. Paranteză: din analiza prietenului meu Haralampy, rezultă că decepţia părintelui nostru pe filiera ateistă şi materialist-dialiectică se datorează simpaticului Dan Negru care demonstrează săptămânal că a existat şi o variantă-Om în care problema creaţionismului a fost rezolvată de Lucifer într