La Oficiul de Şomaj, s-au întîlnit pentru a-şi
ridica ajutorul lunar un absolvent de Drept şi un
informatician.
Pe unde mai dai cu sapa? - a întrebat primul.
M-am specializat aici . - a răspuns celălalt.
(România, 2003) Integrarea României în Uniunea Europeană este o provocare care ne priveşte direct pe fiecare dintre noi, pentru că va schimba în mod decisiv viaţa noastră şi a generaţiilor ce vor urma. Este o realitate că majoritatea românilor doresc, astăzi, aderarea ţării noastre la structurile Europei unite. Acest lucru are puternice rădăcini în nemulţumirea generală legată de nivelul de trai de la noi, dar e legată şi de decorul destul de sumbru în care trăim. Corupţie şi birocraţie, miliardari şi evaziune fiscală, privatizări eşuate, greve, un sistem de pensii care poate crăpa dintr-o clipă în alta, preţuri care patinează, deşi se apropie un an electoral, o economie subterană ajunsă la cote sublime şi apreciată de bătrînul nostru preşedinte pe motiv că ar crea locuri de muncă. Ne dorim un preşedinte care să laude economia subterană şi implicit munca la negru, evaziunea fiscală? Ne dorim un prim-ministru care să dea mii de miliarde de lei de la buget firmelor aparţinînd prietenilor săi politici? Ne dorim miniştri corupţi? Vom privi şi pe mai departe resemnaţi amestecul politicului în justiţie, în viaţa economică, în viaţa culturală? Sîntem nerăbdători să aflăm ce isprăvi au mai făcut baronii locali? Stăm ore în şir la cozi ca să ne plătim impozitele, economisim cu greu cîteva milioane de lei pentru a ne monta apometre şi directorii Regiilor, împreună cu primarii, hotărăsc că nu vor ţine cont de ele. Ne debranşăm de la reţeaua de termoficare sau dăm tot salariul pe factura de întreţinere? Hotărît lucru, lumea nu e dreaptă! Observ, cu amestec de mirare şi dezamăgire, cum oameni cumsecade, decenţi, se lasă, în disperare de cauză, da
