Din anul 2007, data prevazuta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cazanele improprii obtinerii tuicii la parametrii impusi de UE vor fi confiscate. In Romania, datele estimative arata ca exista aproximativ 55.000-60.000 de cazane individuale, in care s-au produs circa 500 de mii de hectolitri de tuica si rachiuri de fructe. Fabricarea tuicii se realizeaza in majoritatea regiunilor tarii in gospodariile individuale, in cazane proprii, pentru autoconsum, dar si pentru vanzare. Ca atare, micii producatori ce realizeaza tuica pentru autoconsum utilizeaza cazane improvizate, neautorizate, iar produsul nu beneficiaza de un control al calitatii. Numarul acestor mici producatori este atat de mare incat controlul este dificil de realizat. Cum spuneam, tuica produsa in casa nu este intotdeauna destinata doar autoconsumului, ci o parte din aceasta ajunge pe piata. Cantitatile in cauza sunt neverificate din punct de vedere calitativ, fapt cu urmari negative asupra consumatorilor. Evident, bauturile vandute astfel scapa si de Fisc, pentru ca nu se platesc accizele aferente. Legislatia actuala cu referire la tuica este partial armonizata cu cea europeana. La 31 ianuarie 2004 va intra in vigoare ordinul MAAPM privind definirea, desemnarea si prezentarea bauturilor spirtoase. Conform acestui ordin, "tuica este o bautura care se obtine prin fermentarea alcoolica si distilarea prunelor, diverse soiuri, intregi sau zdrobite, ori a sucului obtinut din prune, in prezenta sau in lipsa samburilor. Distilarea se poate face pana la o concentratie alcoolica de max. 86% vol., astfel incat produsul sa aiba o aroma si un gust provenind de la fruct. Continutul in alcool metilic trebuie sa fie de maximum 1000 de grame la hectolitrul de alcool. Ordinul mai zice ca, in functie de zona in care s-au produs prunele, de soi, de tehnologia aplicata, de durata de invechire si concentratia a