- Editorial - nr. 234 / 28 Noiembrie, 2003 Intrebat, recent, care-i deosebirea intre nationalism, patriotism si toleranta, am raspuns prin cuvintele apostolului sfant al neamului, istoricul Al. Papiu Ilarian: "Cand va zice cineva sa fiti patrioti, spuneti ca nationalist roman si patriot in Transilvania, totdeauna si aceeasi insemneaza,(...) Intr-o vreme a framantarilor si a nelinistilor, aici, unde pentru prima oara a inflorit visul Voievodului Mihai, aici unde noi, romanii, suntem deodata cu vremea si ne-am croit hotar statornic, unde neprietenii neamului ar dori sa traga voalul uitarii peste istoria noastra, peste limba si scoala nationala, orice comentariu in plus despre cuvintele patriotism si nationalism par de prisos. Cand focul sacru al limbii si al iubirii de neam este insotit de dreptul national al unitatii si independentei statale, in "Transilvania romaneasca, eterna si nedespartita" demnitatea si verticalitatea trebuie calauzite de sentimentul tutelar conferit de, drepturile milenare ale acestui popor. Ideea nationala, "chintesenta a gandului si intereselor romanesti", respectarea limbii stramosesti devin samburii existentei unui popor. Azi, cand unii isi uita istoria (pe care merita s-o retraiasca!) si ar fi in stare sa-si renege principiile, chiar "neamul de sub tara" este tradat de manuale alternative . Dincolo de frustrarile unora care uita cu totul ca "jertfa-i la orice inceput de tara", de convingerea ca "limba-i arma noastra" sub steagul patriei, dincolo de lasitatea si oportunismul unor detractori cu fixatii "ghermaniste" si ambitii de "Tinuturi Secuiesti", asezam verticalitatea si mandria unui neam. Vom veni cu cateva precizari, asupra unor afirmatii ale subsemnatului, facute cu ocazia unei recente conferinte de presa, in ideea generoasa de a evita orice interpretari nedorite _, atunci cand raspund mizerabililor, avortonilor si detractorilor prin