Atunci cînd se vorbeşte despre extinderea Uniunii Europene se invocă mai ales problema economică: ţările foste comuniste au de recuperat un handicap major în acest plan şi se consideră că integrarea lor ar putea fi o încercare grea pentru echilibrul economic al Uniunii. Problema politică - la fel de importantă - nu s-a pus decît ca o anexă a economiei. Jean-Michel de Waele, profesor la Universitatea Liberă din Bruxelles şi iniţiatorul unui grup de analiză socio-politică al ţărilor din Europa centrală şi de est (GASPPECO) crede însă că noii veniţi vor destabiliza în primul rînd politic Uniunea Europeană. Recent, el a susţinut la Institutul de Cercetări Politice al Universităţii din Bucureşti o conferinţă în care a analizat impactul extinderii asupra echilibrului politic din Parlamentul European. Pentru el, miza alegerilor pentru acest for se joacă în Europa de Est. Cele 8 ţări ex-comuniste ce vor intra în Uniune din 2004 şi cele care fac parte din "cel de al doilea val al extinderii" (prevăzut în 2007) vor avea un impact major asupra raporturilor de forţe din Parlament. După tratatul de la Maastricht şi după cel de la Nisa, Parlamentul European a cîştigat mai multă putere în angrenajul instituţional al Uniunii; numărul de mandate va creşte progresiv, în ritmul extinderii, de la 626 la 732. Privite de europeni, la început, cu o oarecare detaşare izvorîtă din sentimentul inutilităţii, al lipsei totale de influenţă asupra politicii naţionale, alegerile prin care se desemnează reprezentanţii fiecărui stat membru în Parlamentul European devin acum din ce în ce mai importante. În multe state membre, aceste alegeri au generat chiar rezultate ciudate, iar partidele tradiţionale nu prea au intrat în calcule în cursul acestor alegeri. Detaşarea de care vorbeam se datorează în bună măsură şi caracterului particular pe care îl are acest vot: nu se organizează alegeri în a