O grota de langa Medgidia pastreaza urmele vietuirii unui pustnic pe nume Nichita

La cativa kilometri de municipiul Medgidia, aproape de Canal, se pastreaza urmele vietuirii unui pustnic * Acesta a locuit intr-o grota sapata de apa in stanca * E greu de stabilit cu exactitate in ce perioada s-a intamplat acest lucru sau daca nu cumva e vorba de o locuire succesiva a mai multor pustnici * Cert este ca noi am gasit incizata in peretele de calcar o cruce malteza de secol VIII-XI si alte inscriptii crestine mai recente, din 1884 si 1881 * Satenii din mica comunitate de la Remus Opreanu au auzit de la strabunii lor de un pustnic caruia ii spuneau "Mos Nichita" * Cel mai curios e faptul ca monumentul crestin de la Remus Opreanu este cunoscut numai de catre sateni Istoria crestinismului pastreaza marturii despre o multime de sihastri care s-au nevoit in locuri pustii pentru a dobandi mantuirea. Multi altii insa s-au ostenit fara ca nimeni sa-i stie, in crapaturile stancilor sau in alte locuri salbatice, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Doctrina crestina marturiseste ca ei isi vor lua plata de la Dumnezeu, chiar daca istoria nu a consemnat jertfa lor. Inceputurile vietii de sihastrie trebuie cautate in primele secole crestine sau chiar inainte, daca luam in calcul comunitatea izolata a esenienilor de la Marea Moarta, din care - spun unii cercetatori - a facut parte si Ioan Botezatorul. Crestinismul a adus insa extinderea fenomenului. Filozofia acestui mod de viata se bazeaza pe izolarea de lume, ca ingredient principal pentru o relatie mai stransa cu Dumnezeu. Pe acela care a avut puterea sa se extraga derizoriului vietii cotidiene Dumnezeu il cerceteaza mai indeaproape si il sprijina in aceasta aventura spirituala indrazneata. In Dobrogea, istoria sau memoria colectiva, fixata prin povestile batranilor, creioneaza existenta unor astfel de traitori autoexilati