Ultima ediţie a "Fête du cinéma" (organizată de Institutul Francez) a fost una "octopusică". Sau, mă rog, "septuapusică": 70 de pelicule, 6 cinematografe. Cîţi spectatori? Nu ştiu; de cîte ori am fost eu, sala era - în cel mai bun caz - pe jumătate plină. (Sau pe jumătate goală...) Pot spune, însă, cîţi critici de film au fost, în mod regulat, la vizionări: vreo 3-4. Cam aceiaşi. Ultima ediţie a "Festivalului filmului britanic" (organizată de British Council) nu a mai fost una "octopusică". "Doar" 20 de pelicule, într-un singur cinematograf: "Studio". Cîţi spectatori? Oricum, mai mulţi: au fost (şi) săli pline. Pot spune, însă, cîţi critici de film au fost, în mod regulat, la vizionări: vreo 3-4. Nu neapărat aceiaşi. Francezii au venit cu o ofertă de primă mînă: ultimele filme semnate Alain Cavalier, Alain Corneau, Manoel de Oliveira, Robert Guédiguian, Claude Miller, François Ozon, Raoul Ruiz, Alain Tanner, André Téchiné, Agnés Varda... Plus o mini-retrospectivă, plus un program de "remake"-uri, plus unul de scurt-metraje (Ozon şi Elia Suleiman), plus unul de filme de animaţie - cu "stop-cadru" pe un nou-venit (foarte talentat), Sylvain Chomet, autorul dărîmătoarelor La vieille dame et les pigeons şi Les triplettes de Belleville. Mai mult decît îndeajuns pentru a-ţi face o idee (dacă vrei) despre efervescenţa cinema-ului made in France - cu atenţia pe care acesta o acordă Autorilor, (dar şi) filmelor populare (vezi Dulapul, o comedie excelentă a veteranului Francis Veber), experimentelor (Mods de Serge Bozon), minorităţilor (de la beurs la gays), coproducţiilor, ecranizărilor şi scenariilor originale. Într-un cuvînt: un "buchet" complet, de la les vins de table la les grands crus! Imposibil să nu găseşti ceva pentru "palatul" propriu. Englezii au venit cu un medalion Michael Caine (care a făcut cel puţin un fericit: pe Andrei Gorzo), un veteran multipremiat (