Deocamdată, integrarea este mai curînd la nivel de zvonuri: va fi aşa sau pe dincolo, dar nu va mai fi ca acum. Acum, la ceas de vin nou şi în prag de Sărbători, cel mai grav ni se pare a fi că viile hibrid vor fi smulse de pe pămînturile noastre de baroana Nicholson în persoană (dar tot ea ne va aduce vagoane de navete de Beaujolais, să bem ca la nunta prinţesei minore Luminiţa Cioabă) sau că porcii de Crăciun nu vor mai fi tăiaţi în bătătură, pentru că în calea cuţitului neaoş va sta însăşi - aţi ghicit - Brigitte Bardot (care ne va aduce şi ea, în schimb, munţi de bacon şi piramide de şunci de Praga). S-ar putea ca nici armata să n-o mai facem - pentru că în locul nostru vor pleca spre cazărmi americanii belicoşi din NATO, lăsîndu-ne liniştiţi acasă; va fi o mică, tranzitorie, criză în muzica noastră populară (va dispărea astfel o temă peremptorie în domeniu, cîntecul de cătănie), băieţii de la Vama Veche nu se vor mai întoarce bărbaţi - pentru că nu vor mai avea de unde -, iar fabricanţii de valize de lemn se vor reprofila şi ei, pentru că s-a auzit că francezii din Legiunea Străină ar avea nevoie de mici penare pentru pixurile Bic. Nici Carpaţi nu vom mai fuma, ci numai kentane şi trabuce Davidoff; nici mămăligă nu vom mai mînca, ci numai pîine toast din făină spaniolă, frămîntată în Grecia, feliată în Germania şi gata prăjită în Italia - de unde ne-o vor aduce în faţa casei camioane Fiat în convoi. Sau poate nu va fi aşa. E posibil ca această integrare spre care tînjim să nu ne aducă numai drepturi, ci şi responsabilităţi. S-ar putea să fim obligaţi să muncimmai mult şi

mai cu spor, altfel păscîndu-ne primejdia de a o duce mai rău decît acum (da, se poate). E posibil ca apartenenţa la UE să ne impună direcţii de politică externă, noi politici fiscale, culturale sau demografice. Vom intra, instituţional, în Europa - numai că s-ar putea ca atunci un d