- Editorial - nr. 235 / 29 Noiembrie, 2003 Ca de fiecare data, ca in fiecare an, cu tara in inima ne regasim la Alba Iulia - "Mecca patimirii noastre" _, acolo unde natia a izbandit prin inalta constiinta nationala si religioasa. Asezati de Dumnezeu la rascruce de vanturi, sortiti mereu sa fim in calea urgiei, aici, la Portile Rasaritului, avand prieten doar Marea Neagra, inaintasii au dat piept vrajmasului, pentru a apara Europa si civilizatia ei. Prea milosi nicicand n-au fost cu noi strainii! Pretutindeni pe unde "au crescut movile", ca "trista zestre funerara" in "goana sangelui fierbinte", "in tintirimul plin de oseminte" se afla azi cei "cazuti in clipa triumfala", care, "murind, zambeau in agonie". Ei au infruntat valul vietii si al mortii, au pus pumnul in pieptul furtunii, apoi au coborat "sub huma milostiva". Ei au trait si au murit insotiti de gandul tarii rotunde, sa nu se risipeasca fiinta neamului. Poporul, care a sangerat de atatea ori prin istorie, ne-a fost drept pilda a vointei la 1 Decembrie 1918, prin marele vis implinit al dorintei tuturor romanilor. Ce dorim azi, noi, urmasii inaintemergatorilor, la auzul fluierului Iancului coborand din cetatea de cremene a Apusenilor in murmurul imnului "Desteapta-te, romane!"? Azi, cand in locul invoielii unanime si al impacarii dainuie dihonia, blestemul dezunirii, incaierarile politice inutile, incercarile grele, sa asezam, deasupra patimilor, cauza mare, romana! Azi, cand romanii, multi inraiti de greutatile vietii, sunt mai dezbinati ca oricand de nevoi si de saracie, cand ura viscerala e mai puternica decat iubirea, cand "fratele de frate se teme", sa nu uitam ca, prin involburarile si dramele istoriei, inaintasii au luptat pentru un ideal maret, cel national, s-au jertfit pentru o Romanie Mare, pentru demna inaltare si dainuire romaneasca. Ce dorim la cei 85 de ani? "Unire-n cuget si simtiri!" Sa ne