Cu doua exceptii, toata lumea a castigat din Rezidentiatul anului 2003. Cel mai bine a iesit ministrul Blanculescu. Acesta a dat o lectie de managementul situatiei de criza, pe care ar fi bine s-o Cu doua exceptii, toata lumea a castigat din Rezidentiatul anului 2003. Cel mai bine a iesit ministrul Blanculescu. Acesta a dat o lectie de managementul situatiei de criza, pe care ar fi bine s-o studieze si medicii care conduc, de obicei, domeniul. Venind din afara sistemului, el nu avea cum sa inteleaga potentialul exploziv al unor teste prost concepute si al unei metodologii gresite. Ca urmare, a cazut in capcana si a anuntat victoria inaintea bataliei. Dar rezidentiatul 2003, indiferent ce argumente se vor aduce, a fost un esec. Scopul oricarui examen il reprezinta trierea candidatilor. Or, in cazul nostru, despre ce fel de triere vorbim? Ministrul putea alege fie anularea examenului si repetarea lui de catre toti candidatii, fie departajarea pe baza notelor din facultate, sau dupa un test pe aptitudini: cantat, memorat - viteza sau schi fond. Oricare varianta s-ar fi soldat cu o contestatie in Justitie. Ca urmare, a ales varianta cea mai ieftina: un nou test, doar pentru premianti. S-a evitat astfel confruntarea cu notele din facultate, care ar fi putut arunca in aer insasi institutia rezidentiatului, daca se constata ca hahalerele scolii pot invata mecanic grilele afisate din vreme. Cat priveste procesele, Blanculescu a intuit corect: pusi in fata faptului implinit, cei mai multi vor renunta. Timp pierdut, bani, energie risipita pentru un scop neclar. Plus ca, in cazul iluzoriu al unei victorii, vor contesta contestarea cei care au luat examenul. Alti ani de procese! Viteza cu care a transat problema ii reconfirma d-lui Blanculescu imaginea unui om de actiune, a unui tip dur, care a scos guvernul din incurcatura inca o data. Pe langa el s-au strecurat, facand "cio