- Social - nr. 235 / 29 Noiembrie, 2003 Istoria fiecarui popor consemneaza evenimente care, prin importanta si maretia lor, constituie adevarate pietre de hotar, momente cruciale in viata sa. Un astfel de eveniment este, fara indoiala, pentru istoria poporului roman, Unirea Transilvaniei cu Romania, infaptuita la 1 Decembrie 1918, in cadrul Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia. Unirea de la 1 Decembrie 1918, de la care se implinesc acum 85 de ani, este, intr-adevar, un eveniment cu semnificatii profunde, epocale, in destinele poporului roman, un act de dreptate istorica, rezultat al unui proces legic, obiectiv, natural si necesar, care s-a infaptuit in conditiile destramarii Imperiului austro-ungar, ca urmare a revolutiei democratice de la sfarsitul acelui an. In astfel de imprejurari, Conferinta Partidului National Roman din 12 octombrie 1918, de la Oradea, va da cunoscuta Declaratie, in care se arata ca: "Natiunea romana din Ungaria si Ardeal doreste ca, libera de orice inraurire straina, sa-si hotarasca singura asezarea printre natiunile libere". Citita la 18 octombrie, in Parlamentul de la Pesta, aceasta declaratie a constituit documentul fundamental pe baza caruia s-au desfasurat toate actiunile din a doua jumatate a lunii octombrie si din luna noiembrie, incoronate cu actul maret al Unirii. Izbucnirea revolutiei, in noaptea de 30 spre 31 octombrie 1918, va accelera si mai mult desfasurarea evenimentelor. In astfel de imprejurari, la 31 octombrie s-a constituit Consiliul National Roman Central, format din sase reprezentanti ai Partidului National Roman si sase reprezentanti ai Partidului Social Democrat. Ziarul "Adevarul" din 3 noiembrie 1918 anunta constituirea acestui organ de conducere, pe care-l considera drept "unicul for care reprezinta vointa poporului roman si se bazeaza pe libera hotarare asigurata de curentul vremii si de vointa popoarelor l