1.Furia de Radu Muntean. Un film! Mare! Poate cam prea marginal pentru gustul meu (nu prea mă regăsesc în personaje şi în problemele lor, dar ele mustesc de jur-împrejurul meu). Poate cam prea apropiat de altă febleţe a mea (La Haine de Kassowitz, dar ce, chiar sperăm ca toţi regizorii să fie nepoţii lui Kieslowski?). Poate cu un final cam prea deschis (de, sînt din şcoala veche, îmi place să ştiu că eroii s-au rezolvat definitiv). Şi totuşi, ce film! M-a ţinut cu nasul lipit de tubul catodic, vorbele erau "de-acolo", la fel aluziile, la fel metafora sumbră a morţii cu înlocuitori şi manele. Nu-mi plac finalurile deschise, dar mă-ntreb şi-acum ce-or fi făcut Dorina Chiriac şi Dragoş Bucur, unde s-or fi dus cu duba, i-o fi prins poliţia, s-au căsătorit sau au ajuns la Rio? Mi-e teamă că, seara tîrziu, se vor năpusti peste mine, disperaţi, căutînd uşa de ieşire şi o cană cu apă. Dar, neapărat, pe acordurile lui Electric Brother! 2. La nişte ore relativ imposibile, TVR 2 difuzează probabil cea mai fidelă cronică a României profunde (n-am găsit altă rimă). Se numeşte D'ale lu' Mitică, actorul Mitică Popescu fiind şnurul sardonic ce strînge gurile acestei lumi esenţiale. Statistic vorbind, România încă este o lume predominant rurală, cu toate bunele şi relele care decurg. O vacă a fost montată (violată?) de un taur străin, proprietarul ei susţine că avem de-a face cu un viol, stăpînul lui e convins că acesta a fost provocat de nurii Micuţei, lucrurile ajung la tribunal. Perspectiva unui recurs în anulare este exclusă. Locuitorii altui sat sînt nemulţumiţi că un nou venit trăieşte în concubinaj cu o fată "de-a lor", iar alţii l-au bătut pe un consătean pentru că le refuză accesul la fîntîna care, de fapt, îi aparţine. Aşa stînd lucrurile, reporterii emisiunii încearcă să acorde atenţie egală tuturor părţilor, simplificînd grotescul şi amplificînd, delicat, rizibilul