Prima: La Costineşti, în vara lui ''6. Tocmai apăruse lichiorul "Draculina", la cutie din carton, recomandat a se bea cu paiul - unul dintre primele succese pe piaţa "alcoalelor" româneşti a fraţilor Micula. De fapt, marele "boom" fusese vodca, tot la cutiuţă, zisă şi "motorola", pentru că semăna cu o staţie de emisie-recepţie, vodca cu care puteai intra la concerte, ascunsă în bocanci, cu care îţi blindai pieptul, pe sub geaca groasă, dacă era iarnă, pe care o beai la şcoală, pe sub bancă, vodca multifuncţională! Atunci, la Costineşti, ne-am îmbătat, însă, cu "Draculina", cu o aromă dubioasă de zmeură chimică (altcineva gîlgîia o vişină putredă, uşor alcoolizată). Mergeam cinci inşi pe aleea de lîngă lac, sorbind "draculina", răcnind "Cine-i născut în ianuarie, hai sus, hai sus!", aşteptînd să ne dispară inhibiţiile pentru a putea recita "Scrisoarea III", varianta "cu prostii" şi, eventual, pentru a ne cupla între noi. Am poposit la o terasă unde am comandat cola, cineva mi-a turnat vodcă în suc, atunci cînd eram plecată la budă, n-am mai simţit diferenţa, am băut-o şi curînd luminile şi muzicile Costineştiului ceva mai decent, de altădată, au început să se amestece. M-am trezit pe plajă şi-mi era rău. Un oarecare Romeo (ce nume predestinat momentului!), un ins cu mustăcioară şi cu mutriţă de şoarece, mă ţinea de ceafă şi-mi apăsa stomacul, vroia chiar să-mi bage două degete pe gît, mărturisindu-mi gingaş cît de mult mă iubeşte şi cum nu mai iubise pe nimeni pînă la mine, decît, în secret, pe profa de mate, dar, se pare, că fusese o iubire trecătoare! Mi-era greaţă! Pe la mijloc: Am auzit o discuţie între doi rockeri necunoscuţi, în Romană: unul mai mare ca vîrstă, altul novice. "Nu trebuie să ai chef de băută, trebuie să bei!", i-a zis destul de convingător primul celuilalt. I-am dat, atunci, dreptate. La 2 Mai, de întîi mai, într-o dimineaţă, pe la doişpe,