Lumea s-a obişnuit să înţeleagă prin multimedia orice convergenţă între mai multe medii de comunicare. În realitate, termenul are înţelesul precis de discurs care angrenează diverse categorii de semne - imagini, sunete, texte - bazate, toate, pe suportul electronic. Dacă discursul este neliniar, putînd fi urmărit pe mai multe trasee, termenul corect este hipermedia. Răzvan Ion, în spectacolul traffic-lights, prezentat la Institutul Francez de către trupa Nix Theatre Factory, pe care o coordonează, oferă un experiment clar în alt domeniu, numit intermedia. Termenul (unii preferă să spună multiple media) semnifică întreţeserea unor discursuri care folosesc medii diferite, nu neapărat electronice. Cei care se ocupă cu arta pe calculator - web-art - utilizează multimedia, în timp ce autorii de artă video şi de performance recurg la intermedia. Ca orice concept nou, el are rădăcini destul de vechi, de pildă, în cinematograf sau în teatru, unde vizualul şi sonorul se întrepătrund. Noutatea constă în faptul că, dacă, în formele mai vechi, unul dintre canale este preponderent, celelalte jucînd un rol acompaniator (ilustraţia muzicală în teatru, muzica de film), în intermedia ponderile canalelor sînt relativ egale, rezultînd o polifonie echilibrată de discursuri. Răzvan Ion ilustrează cu rigurozitate conceptul, luîndu-şi precauţia de a evita barocul high-tech. O face din motive care ţin de gust, dar şi de prudenţă, fiabilitatea aparaturii fiind, în condiţiile de la noi, destul de precară. Spectacolul său, alcătuit din secvenţe minimaliste, asamblează proiecţii video, jocuri de lumini şi prestaţii actoriceşti, în care expresia corporală este cel puţin la fel de importantă ca aceea verbală. Felul în care autorul gestionează echilibrul dinamic dintre medii pune bine în evidenţă virtuţile şi noutatea conceptului. Dacă forma este riguroasă, clară şi elegantă, conţinutul s